Chestiunea transnistreană – de la Baltica la Marea Neagră

Anunţând că în luna iunie este posibil să aibă loc la Moscova negocieri cu privire la Transnistria, Andrei Neguţa a precizat scopul acestora: „De a determina statutul Transnistriei, care urmează a fi foarte larg, să corespundă legislaţiei internaţionale, să fie în conformitate cu practicile internaţionale de astăzi. Să vedem cum se poate de aplicat experienţa Insulelor Aland aici”. Introducerea în discuţie a Insulelor Aland este extrem de interesantă. Locuite de 26.000 de persoane care vorbesc limba suedeză, Insulele Aland fac parte din Finlanda, ca regiune autonomă. O serie de tratate internaţionale garantează neutralitatea militară a insulelor unde nu este permis să fie instalate niciun fel de forţe sau echipamente militare. Această situaţie se datorează poziţiei strategice a Insulelor Aland, care aproape că unesc Finlanda de Suedia.
Cazul Insulelor Aland devine cu mult mai interesant dacă vom face o comparaţie istorică cu Basarabia. Între 1808-1809, Rusia a dus un război cu Suedia în urma căruia a obţinut prin Tratatul de la Fredrikshamn întreaga Finlandă de azi, laolaltă cu Insulele Aland. Rusia câştiga astfel o poziţie strategică în Marea Baltică din care putea să ameninţe şi să incapaciteze Suedia şi Marea Britanie. Mai la sud, la Marea Neagră, Rusia a purtat între 1806-1812 un alt război cu Imperiul Otoman, în urma căruia şi-a anexat Basarabia – provincie care îi consolida ieşirea la gurile Dunării şi dominaţia Mării Negre, scurtând drumul trupelor spre Istanbul şi strâmtorile spre Mediterană. Aceste cuceriri au fost făcute de Moscova în contextul Tratatului de la Tilsit încheiat cu Franţa napoleoniană şi care avea în vedere un bloc continental împotriva Marii Britanii. Anularea Tratatului de la Tilsit a adus pieirea lui Napoleon, însă Rusia a rămas cu cele două poziţii strategice câştigate.
A urmat Războiul Crimeei din 1854, câştigat de Franţa şi Marea Britanie împotriva Rusiei – război care a avut ca urmare retrocedarea Basarabiei de sud (şi implicit a gurilor Dunării) către România, dar şi distrugerea bazei navale ruse de pe Insulele Aland. Un tratat separat avea să consfinţească neutralitatea Insulelor Aland şi interdicţia de construire a unor noi instalaţii militare pentru tot secolul al XIX-lea.
Din acest moment, destinul Insulelor Aland se desparte de cel al Basarabiei. Aceste insule au intrat în componenţa Finlandei şi în 1921 a fost încheiat un nou tratat prin care erau asigurate drepturile minorităţii suedeze şi neutralitatea insulelor. Ce s-a întâmplat cu Basarabia în secolul XX se ştie. Insulele Aland şi Basarabia sunt extrem de asemănătoare din punct de vedere istoric – ambele au fost văzute de Rusia ca baze militare pentru puncte-cheie. Doar că Insulele Aland au ieşit din raza de acţiune a Moscovei.