Sintagmele ”chiar Primul” și ”câte un plic” au fost rostit pe un ton mai coborât, cu un fel de evlavie, frică, mister și admirație, de parcă m-ar fi anunțat că, în sfârșit, are loc a doua venire a lui Isus. Prin chestia cu ”plicul” am mai trecut odată la Uniune, îmi amintesc cu jenă de acel eveniment. E adevărat, am o scuză: după ce am luat plicul, chiar acolo, pe loc, banii din el i-am dat unui confrate din categoria celor ”mai triști ca noi” (la capitolul financiar), dar și mai talentat ca noi. Dacă istoria se repetă și azi la Uniunea Scriitorilor vine ”chiar Primul”, cu torba și cu plicul, înseamnă că într-adevăr vin anticipatele. Vorba e că ”Primul” nu a făcut absolut nimic în acești doi ani de guvernare pentru intelectualitatea de creație a R. Moldova, acum vrea să mai dreagă busuiocul… Să-l dreagă sănătos, dacă mai poate. Eu unul nu merg ”joi, la ora 12” la Uniunea Scriitorilor. Nu vreau să mă umilesc, nu am nevoie de leul din punga boierului. Dacă ar fi, dar nici nu e din punga lui, iar el nici boier nu e…
