Cred că întrebarea care mi se pune cel mai des, după ce oamenii aud că sunt un om credincios, e: „Dar simți că Dumnezeu te ajută?”. Simt, sigur, foarte mult. Simt prezența lui Dumnezeu în viața mea, îi văd lucrarea și purtarea de grijă. Însă sunt și aspecte în care Dumnezeu are grijă de noi mai subtil, fără să înțelegem foarte clar felul în care suntem păziți.
Mama soacră are o vorbă care exemplifică ceea ce încerc să spun acum: „Mi-a dat Dumnezeu putere să le pot face pe toate”. Și aici e de fapt acel ajutor de la Dumnezeu pe care refuzăm să îl vedem. Faptul că deschidem ochii dimineața, șansa de a nu nimeri într-un accident, sănătatea. Lucrurile care par mici, când de fapt sunt enorme, și pe care le primim pentru o perioadă de timp.
E suficient să ne gândim de câte ori am urcat într-o mașină și de câte ori ne-am dat jos teferi. Sunt și oameni pentru care călătoriile nu se sfârșesc cu bine. Dar Dumnezeu are o lucrare pe care nu o putem înțelege. El ia omul atunci când îl găsește pregătit, oricât de dureros ni se pare nouă. Însă, până la urmă, viața aceasta e doar o trecere, un antrenament pentru cea viitoare.
Dar nu așa cum ne place nouă să credem. Nu e un concediu din care vom ateriza direct în Împărăția cerurilor. Pentru că împărăția e deja aici, iar noi o nesocotim. Însă aceasta e altă discuție, mult mai lungă și complicată.
Astăzi, că tot e vară și e vremea concediilor, vreau doar să vă amintesc că bunătatea lui Dumnezeu o vedem zilnic. Că mila Lui e cu noi, chiar și atunci când suntem prea insensibili să vedem limpede prezența Lui. Că fiecare zi din viața aceasta trebuie să o trăim cu mulțumire. Să ne bucurăm de fiecare șansă pe care Dumnezeu ne-o dă și să mulțumim pentru ea.
Îl simțim pe Dumnezeu lângă noi? Da, dacă Îl căutăm. Dacă suntem capabili să simțim dragostea părinților chiar și atunci când nu sunt lângă noi sau nu mai sunt printre noi, cu atât mai mult vedem și simțim iubirea purtătoare de grijă a lui Dumnezeu, iertarea pe care ne-a câștigat-o Iisus, Domnul nostru, mângâierea cu care ne acoperă Duhul Sfânt.
Trebuie doar să ne deschidem inima și mintea ca să primim, să simțim și să mulțumim Domnului pentru toate, amintindu-ne întotdeauna că cea mai importantă cerere pe care I-o putem adresa e cea pentru mântuirea noastră și a tuturor. Celelalte daruri care vin de la El, inclusiv viața aceasta, să le primim cum sunt și cât sunt. Pentru mântuire însă, să stăruim în fiecare clipă.
