Cine cu cine se bate în Parlamentul Ucrainei

Cu doar o zi înainte de încăierarea generală de la Kiev, premierul rus Dmitri Medvedev a transmis un mesaj dur referitor la aderarea Ucrainei la Uniunea Vamală: „Prietenilor noştri ucraineni le place să vorbească despre formatul „3+1” şi alte chestiuni de acest gen. Este totul sau nimic”. Oferta Rusiei pentru Ucraina: totul sau nimic. Ucraina intră în Uniunea Vamală coordonată de Moscova sau va trebui să se confrunte cu blocarea accesului la piaţa muncii şi la comerţul din Federaţia Rusă. Premierul ucrainean Mikola Azarov a anunţat săptămâna aceasta că îşi doreşte un statut de observator în Uniunea Vamală, statut care să permită Ucrainei să influenţeze deciziile luate. Până la urmă, toţi suntem observatori ai Uniunii Vamale şi vedem ce face această construcţie, însă influenţarea deciziilor este exact ceea ce a respins premierul Medvedev. 

Bătaia din parlamentul ucrainean stârnită de sunetul limbii ruse nu rezolvă nimic. Limba rusă nu are absolut nicio vină, dacă îi spargi capul unui vorbitor de limba rusă nu există nicio şansă să se ieftinească gazele naturale, ba chiar aş zice că există o şansă mult mai mare – să crească preţul. Ucraina se află în faţa unei alegeri pe termen lung – mesajul Uniunii Europene pentru Kiev este, până la urmă, asemănător cu cel al Moscovei: ori în Uniunea Vamală, ori Tratatul de Asociere. În paralel, se duce bătălia pentru conductele de gaze care traversează Ucraina: „Gazprom” vrea cu orice preţ aceste conducte, Kievul se teme de contractele cu Moscova şi a chemat în ajutor Uniunea Europeană. Mai nou, se vehiculează ideea unui consorţiu tripartit UE-Ucraina-Rusia care să administreze aceste conducte.

În paralel, Ucraina a permis folosirea limbii române în administraţiile localităţilor populate majoritar cu etnici români. Din ce în ce mai multe consilii locale din Ucraina adoptă decizii care permit folosirea limbii române, începând de anul trecut. Există o vorbă românească: porcul nu se îngraşă în ajun. După mai bine de 20 de ani în care comunitatea românească din Ucraina a fost lipsită de drepturi lingvistice, după mai bine de 20 de ani în care şcolile cu predare în limba română au fost închise una după alta, după mai bine de 20 de ani în care a fost promovată teoria moldovenistă, este cam târziu ca toate acestea să fie reparate prin decizii care să permită folosirea limbii române în administraţia locală (decizii şi aşa adoptate cu mari dificultăţi). Ucrainenii îngraşă porcul în ajun, înaintea summitului european de la Vilnius, în speranţa că România nu va ridica chestiunea drepturilor minorităţii româneşti, sau dacă acest subiect va fi abordat, atunci să aibă la îndemână realizările recente.

Bătaia din parlamentul ucrainean nu este legată de folosirea limbii ruse, este legată de o tensiune creată de presiunea unei alegeri pe termen lung. O bătaie neclară, o îngrămădeală în care nu se mai înţelege cine în cine loveşte. La fel ca la Chişinău.