Ce izvoare ar avea aceştia la îndemână pentru reconstituirea faptelor? Vor fi, bineînţeles, arhivele ziarelor, ale posturilor de televiziune şi ale radiourilor. Însă declaraţiile de presă nu sunt făcute pentru istorie – ele sunt făcute pentru manipularea opiniei publice. Apoi vor veni memoriile scrise de participanţi. Însă nici acestea nu sunt foarte credibile. Voronin, Filat, Ghimpu şi Lupu (în cazul în care vor sta la masa de scris) vor povesti fiecare o viziune proprie a evenimentelor – şi în niciun caz autorul rândurilor nu va avea vreo vină. Mai avem consolarea telegramelor Wikileaks, unde mai transpare câte ceva din adevărata faţa a politicienilor de la Chişinău. Una peste alta, va fi foarte greu de înţeles ce s-a întâmplat la Chişinău în noiembrie 2011.
Faptul că AIE nu a reuşit să ajungă la un compromis pentru alegerea preşedintelui nu constituie un eveniment. Era de aşteptat să se întâmple asta. Trebuie să vedem ce planuri de rezervă există, iar cel mai coerent plan de acţiune se pare că îl deţine Vladimir Voronin. Şeful comuniştilor de la Chişinău pare să fi avut mutările stabilite mai dinainte. A sacrificat un nebun, o regină şi un turn, dar a obţinut un avantaj indiscutabil. Mai mult – în politică nu este ca în şah – şi Voronin s-ar putea să-şi recupereze regina şi turnul. Despre ce are de gând nebunul n-avem de unde şti, dar Voronin nu va plânge după el foarte mult, oricum era de capul lui. Voronin este acum în poziţia de acuzator: nu din vina comuniştilor sau a lui personală s-a eşuat în alegerea preşedintelui. AIE este de vină, o spune cât se poate de clar Voronin. Iar acest lucru îi permite să lanseze şi un atac devastator: ameninţarea cu organizarea de proteste.
Această ameninţare a comuniştilor că vor scoate oamenii în stradă pentru a da jos guvernarea AIE planează de mai multă vreme deasupra Chişinăului. În câteva rânduri, comuniştii au reuşit să demonstreze că sunt în stare să mobilizeze oamenii. Care ar fi scenariile posibile în cazul în care Voronin chiar îşi pune ameninţarea în practică? Totul va depinde de capacitatea de rezistenţă a guvernului Filat faţă de un şir de proteste (şi dacă acestea vor degenera sau nu în violenţe). Dacă Filat, confruntat cu protestele comuniste, nu îşi va prezenta demisia, atunci va ajunge la alegerile anticipate cu o imagine dezastruoasă. Şi în cazul în care îşi va prezenta demisia tot va avea de pierdut la nivel de imagine. În acest moment, soarta lui Filat cam stă în mâinile lui Voronin.
Dacă privim înapoi, vedem că principala problemă a guvernării AIE a fost reprezentată de acordul de înfiinţare a acestei alianţe. Am mai spus acest lucru: singurele garanţii de funcţionare ale acestui acord au fost semnăturile liderilor. Se pare că nu au fost de ajuns. Iar acuzaţiile că unul sau altul din AIE aleargă după o funcţie sunt absolut inutile. AIE a fost constituită tocmai prin împărţirea funcţiilor, ceea ce s-a dovedit o vânzare a pielii ursului din pădure.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
