Cine îi aşteaptă pe basarabeni la Bucureşti?

N-am avut să îi dau altă replică decât propria experienţă: nici pe mine nu m-a aşteptat nimeni la Bucureşti. Doar la examenul de admitere în liceu a venit tatăl meu cu mine, însă dosarul mi l-am alcătuit singur. Pentru admiterea la facultate, părinţii mei au mers pe acelaşi principiu: descurcă-te, dacă dai de greutăţi spune şi vedem ce facem, dar de principiu, ar fi bine să îţi rezolvi singur problemele. Am avut parte ca român din România de exact acelaşi tratament de care au avut parte românii din Basarabia în relaţia cu autorităţile române.

Cine sunt şi cum se descurcă românii basarabeni veniţi la studii în România rămân încă întrebări cu răspunsuri neclare. De curând, profesorul Radu Baltasiu a lansat un studiu dedicat acestei probleme realizat de Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei, cu sprijinul Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni şi al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Cercetarea se bazează pe un eşantion de 450 de studenţi din centrele universitare majore şi a scos la iveală câteva rezultate mai mult sau mai puţin surprinzătoare. Un număr de 70,8% din cei intervievaţi consideră că „România este a noastră”, 65,7% doresc unirea României cu Basarabia şi 60,4% susţin redobândirea cetăţeniei române. Principalele evenimente istorice văzute ca esenţiale sunt Unirea din 1918 şi reinstituirea limbii române la Chişinău – ceea ce în interpretarea autorilor raportului arată că „evenimentele de tip rapt, care pot genera reacţii împotriva cuiva, se află pe un plan secund”.

În ceea ce priveşte problema limbii vorbite, 80,7% din studenţii basarabeni din România consideră că în şcolile din Republica Moldova se vorbeşte limba română. Aceleaşi chestionare au scos la iveală 61 de procente în ceea ce priveşte disponibilitatea de a fi prieteni sau a avea colegi de etnie rusă (procentul scade la 34 când vine vorba de o eventuală căsătorie cu un etnic rus). Un student a oferit şi o explicaţie: „Dumneavoastră aţi rămas români, dar la noi din ’40 până în ’89 ne-a dispărut identitatea, ne-au luat limba, a fost mai greu”. Concluzia autorilor studiului ar trebui luată în seamă. „România, în primul rând, trebuie să dezvolte şi alte instrumente-punte către Republica Moldova, aşa încât proiectul burselor să fie încadrat într-un ansamblu de politici ale unificării pieţei forţei de muncă, comerţului şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei capitalurilor şi, nu în ultimul rând, ale simbolurilor culturale”.