În acea epocă demult amurgită polemicile erau dezbateri de idei, nu de dinți. În jurnalismul de azi de la Chișinău, din nu știu care rațiuni, se fac trimiteri doar la „unii colegi” sau la „o parte a presei”. Adică se bate șaua, ca să priceapă iapa, după „principiul” cine trebuie să înțeleagă, va înțelege…
Acest procedeu a fost folosit săptămâna trecută (și nu pentru prima dată!) și de către editorialistul Nicolae Negru de la „Jurnal de Chișinău”, parte a Jurnal Trust Media. În editorialul său de vineri, 20 septembrie a.c. „Filat, cel bătut cu picioarele; frustrările din PD”, colegul nostru este îngrijorat că în ultimul timp „unii” îl „ atacă”, „ lovesc”, „bat”, „bat cu picioarele” și chiar „îl lapidează” (e adevărat, ultimul cu ghilimele) pe liderul PLDM V. Filat. Negru e convins că „asistăm de fapt la o execuţie publică a lui Filat”, precizând că „în el lovesc nu numai angajaţii lui Plahotniuc, ci şi comuniştii, forţa a treia şi „idioţii utili” de toate culorile”. Zilele trecute, continuă el, Filat „a fost acuzat de naţionalism, că ar fi încălecat „mârţoaga antirusismului”, pentru faptul că a chemat societatea să se solidarizeze şi să reziste embargoului rusesc”.
Îi anunț respectuos pe cititori că acest „unii” sunt eu care am publicat la 18 septembrie pe site TIMPUL.MD articolul „Filat a încălecat mârțoaga ANTIRUSISMULUI”. Le mai mărturisesc cititorilor că ferma mea convingere e că a formula niște opinii critice despre un politican, fie chiar dure și (mai) colorate stilistic, fără a se trece la atacuri la persoană și calomnii, nu înseamnă „a bate”, „a lovi” ori „a executa public”. Dacă a venit vorba despre „execuții publice”, opinia mea este că de la 2009 încoace în presa de la Chișinău a fost susținută o singură campanie de „execuție publică”. Ea a fost (și mai este!) susținută de Jurnal Trust Media din care face parte și „Jurnalul de Chișinău”, la care scrie editorialistul N. Negru. Personajul supus „execuției publice” se numește Vladimir Plahotniuc. Scopul campaniei este preluarea de către patronii Jurnal Trust Media a controlului asupra unor afaceri pe care anterior (perioada guvernării comuniste!) le-au derulat cu succes împreună cu acesta. Pentru respectivul trust de presă singurul și unicul politician odios din RM este V. Plahotniuc.
Potrivit unei logici discutabile, toți acei (ziariști și politicieni) care nu au dorit să se implice în măcelul dintre foştii parteneri de afacerii au fost declarați „oameni ai Păpușarului” și dușmani ai democrației și progresului. Frecvența și virulența materialelor de la Jurnal Trust Media, legate de conflictul Ţopa-Plahotniuc, nu pot fi comparate cu ceea ce am scris eu despre Filat. „Teza” conform căreia „cine îl critică pe Filat este plătit de Plahotniuc” este profund bolşevică ca esenţă şi nu se deosebeşte prin nimic de teza leninistă „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. O asemenea abordare este de fapt o manipulare clasică, care nu are nimic în comun cu analiza politică. De ce, bunăoară, cei de la Jurnal Trust Media nu au pomenit niciodată că cei doi oameni de afaceri, Victor și Viorel Țopa, au fost parteneri de afaceri cu Vladimir Plahotniuc până în 2010 când între ei a izbucnit războiul pe care îl poartă și astăzi? De ce Jurnal TV și Jurnal de Chișinău nu pomenesc niciodată despre faptul că atât domnii Țopa, cât și domnul Plahotniuc și-au făcut averile pe care le au în perioada regimului Voronin? De ce Jurnal TV și Jurnal de Chișinău, luptând cu raiderii, nu suflă o vorba cum a ajuns fostul președinte al Băncii de Economii, Viorel Ţopa, să dețină acțiuni în această bancă sau despre căile prin care cei doi Țopa au ajuns să dețină acțiuni la „Victoriabank”.
Într-o emisiune de la Jurnal TV de sâmbătă, același N. Negru a sugerat – și nu e pentru prima dată! – că acei „unii”, care „bat cu picioarele în Filat”, ar fi „plătiți de V. Plahotniuc”. Eu nu mi-am permis niciodată să… sugerez că editorialistul de la „Jurnal de Chișinău” este „plătit” de „țochi”, cum se zice în popor, sau de Filat pentru că asemenea acuzații trebuie probate. Numai simplele „deducții logice” sunt insuficiente.
Apropo de fondatorii Jurnal TV: le amintesc tuturora cu această ocazie că fondatorul și patronul TIMPULUI este bine cunoscut – numele acestuia e Constantin Tănase -, publicația e înregistrată la Ministerul Justiției a RM, nu prin Londra sau prin Cipru. Mai puține lucruri se știu despre fondatorii televiziunii de la care N. Negru îmi aduce acuzațiile de mai sus.
Nu mă interesează preferințele politice ale dlui Negru, e dreptul domniei sale să agreeze sau să deteste un politician sau un ziarist. Am scris aceste rânduri nu pentru a-i da lecții domnului Negru cum să scrie, despre cine să scrie și despre cine nu. Trăim într-o lume (încă) liberă și fiecare are dreptul și posibilitatea să trăiască cu convingerile sale. Una din convingerile mele ferme este că noi, jurnaliștii, trebuie să rămânem, totuși, în serviciul cititorului, al publicului, al cauzei naționale, chiar dacă sună prea patetic. Politicienii vin și se duc, ei, prin definiție, au alt statut și alte obiective, împărtășesc alte „valori și principii” decât presa. Ei folosesc presa în interesele lor. Clanurile politice („neîmpăcații adversari politici”) corup presa, îi împart pe jurnaliști în tabere, îi bat cap în cap, iar seara „neîmpăcații adversari politici”, sorbesc frățește coniac în liniștea restaurantelor de lux, împărțind prada ca niște șacali. Iată de ce, o altă convingerea a mea e că noi, jurnaliștii, indiferent de preferințele noastre politice, nu trebuie să nu punem capul pe trunchi nici pentru Filat, nici pentru Plahotniuc, nici pentru oricare altul. …În acest sens am scris nu o dată că toți sunt o apă și un pământ, teză pentru care domnul Negru nu a ezitat să-mi aplice un ghiont, referindu-se, bineînțeles, la UNII…
Și, în sfârșit, încă o dată despre „execuția publică” a lui Filat. Nu am obsesia lui Filat, dar, recunosc, că aceste personaj politic mă „preocupă” mai mult decât Plahotniuc, fiindcă de ultimul niciodată nu mi-am legat speranțele de viitor și în ultimele campanii electorale nu am îndemnat niciodată pe nimeni să-l voteze pe acesta. Mă „preocupă” Filat, fiindcă am îndemnat lumea să-l voteze, fiindcă el a promis că va edifica o Moldovă fără comuniști, fără Voronin și fără sărăcie și corupție. Mă „preocupă” Filat, fiindcă el a ridicat foarte sus așteptările societății, devenind la un moment dat speranța acestei țări. Nici un politician nu a creat atâtea așteptări, ca Filat, și nici un politician (cu excepția lui Roșca) nu a dezamăgit atât de crunt electoratul, trădându-l. Nici un politician (cu excepția lui Roșca) nu a țesut atâtea intrigi, ca Filat, ținând timp de mai mulți ani clasa politică și societatea într-un permanent stres și stare de incertitudine. Nici un politician nu a ratat atâtea oportunități ca Filat.
Zilele acestea stăteam de vorbă cu un fermier dintr-un sat mare din centrul Moldovei care a votat 57 de procente pentru Filat. Fermierul, care a fost unul din promotorii ardenți ai lui Filat, mi-a mărturisit: „Dacă acum aș pomeni numele lui Filat, sătenii mi-ar da în cap cu sapele. E o dezamăgire totală, toți îi așteaptă pe comuniști”. Mulți cititori mi-ar da și mie „cu sapa în cap”, dacă aș încerca să-l apăr pe Filat.
Dezamăgirea totală a electoratului – iată crima politică comisă de Filat. Pentru această crimă politică Filat merită să fie sancţionat. A-l sancționa în presă pe Filat pentru crima politică comisă nu înseamnă nici „a-l executa public”, nici a-i favoriza pe comuniști și a te pune în calea cursului proeuropean al RM. Moldova riscă să „cadă de pe hartă” nu din cauză că eu, chipurile, îl „execut pe Filat”, ci din cauza lui Filat și a celorlalți politicieni de teapa lui care au executat speranțele și așteptările unei bune părți a societății.
P.S. Mi-am permis aceste precizări nu pentru a declanșa un război între două publicații, ci pentru a-l preveni și a-l evita. Rămân la convingerea că și ziariștii (inclusiv editorialiștii) de la TIMPUL, și cei de la Jurnal de Chișinău au un alt război de dus, cu alte „armate”.
