Cine va schimba puterea din R. Moldova

publicat în Editorial pe 24 Februarie 2016, 08:14

Motto: „Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revuluție” - „Conu Leonida față cu reacțiunea” de I. L. Caragiale

Dezbaterile despre puterea tembelă și opoziția fără cap ne urmăresc chiar și în vizitele pe care le facem în afara R. Moldova. Probabil, oriunde s-ar aduna câțiva cetățeni din RM care urmăresc războaiele politice, vor ajunge la un moment să discute despre schimbări, revoluții, lideri etc. Războiul politic nu lasă loc de manevră celor care nu doresc să lupte în bătăliile altora. Orice formă de neimplicare este folosită de o tabără sau alta pentru a te acuza că ești prea pasiv și cealaltă tabără are doar de câștigat de pe urma acestei (in)activități. Dacă nu critici suficient de violent puterea, ești acuzat de simpatizanții opoziției că lucrezi pentru putere împotriva cetățenilor. Dacă faci publice erorile evidente ale opoziției, ești catalogat automat drept un individ tendențios, care vede paiul din ochiul opoziției și ignoră bârna din ochiul puterii. Orice tentativă de a dezbate fără emoții războiul politic are șanse mici de reușită, pentru că, de cele mai multe ori, audiența nu vrea poziții non-emoționale, ci voiește să înțeleagă clar și tranșant că susții această putere (plină de bube) sau ești de partea (odioasei) opoziții.

Moldovenii și civilizația

Un lucru des auzit pe la evenimentele organizate de opoziție este „guvernarea mafiotă”. Puțini au avut curiozitatea să verifice DEX-ul pentru a vedea sensul exact al acestui cuvânt. Nu poate fi negat comportamentul de tip interlop al guvernării, dar trebuie spus că principiile și valorile după care se ghidează „elitele” politice (puterea și o bună parte din opoziție) sunt inspirate din lumea criminală rusă care, tradițional, are propriile concepte după care judecă lumea, ignorând legile omenești. Crima organizată a existat în Rusia și în timpul țarist, dar a cunoscut o creștere fulminantă după căderea URSS-ului, când pușcăriașii din gulaguri au ieșit la libertate și și-au impus legile în toate zonele, în care au reușit să-și impună supremația. „Bratvaua” are un „cod de onoare” foarte bine conturat care funcționează în realitate ca un set de legi, în paralel cu legile umane. Astăzi, acest cod criminal rusesc este aplicat în toate penitenciarele R. Moldova - e un lucru știut de toți cei care au interacționat cu lumea pușcăriașilor. Deși pare același lucru și multă lume din spațiul occidental crede că „bratvaua” este un fel de mafie (modelul sicilian), ei nu înțeleg că sicilienii se ocupau doar de activități ilegale, în timp ce „bratvaua” rusească a reușit să-și impună un reprezentant al lor în funcția de președinte (V. V. Putin a lucrat pentru Gruparea Tambovskaya (ulterior intrată în componența Solnțsevskaia). Iar menținerea lui la putere nu este o aspirație personală, ci doar un efect al dorinței celor din „bratva” ca unul de-a lor să fie președinte. O grupare criminală există nu pentru că are un lider, ci pentru că există un sistem economico-social care-i permite existența. Grupările organizate, criminale, rusești au activități semilegale într-o colaborare strânsă cu toate structurile statului. Dacă Mafia siciliană activa împotriva statului, grupările organizate criminale rusești lucrează alături de stat. Dacă italienii au trăit întotdeauna după principii ale dreptății, lăsate încă de dreptul roman, rușii au acceptat imediat, după ‘90, să trăiască după legile pușcăriașilor emancipați în „oligarhi”, „generali FSB” etc. În ciuda unei idei cretine de a stopa discuțiile despre geografie și politică (geopolitică), conflictul care sfâșie astăzi societatea noastră este unul care ne-a parvenit din apropierea (geografică) de lumea rusă. Lupta pentru RM nu este între interesele geopolitice ale Rusiei și Americii, ci un conflict civilizațional între lumea pușcăriașilor criminali de inspirație sovietică, rusească și spiritul european al dreptății. Deși încă nu înțeleg asta, vorbitorii de rusă din opoziție care cred sincer în supremația dreptății și a legii au fost deja câștigați de civilizația europeană. A fi european nu implică automat un statut de membru în structuri, precum UE sau NATO, dar e obligatorie existența unei societăți care să accepte unanim că nimic nu este mai important decât dreptatea. Nu dreptatea rusească - „pentru prieteni totul, pentru dușmani legea”, dar o intoleranță adânc implantată în suflet față de tot ce-i nedrept, adică nu doar față de acele elemente care ne aduc puncte electorale sau alte beneficii de moment. Acceptarea oricărei nedreptăți ne distanțează de spiritul european al echității, justeței și corectitudinii. Altfel, rămânem ancorați în lumea cinică a pușcăriașilor rusofoni, emancipați în „boși” politici, care dictează celor inferiori cum să se comporte, cum să gândească…

Civilizația față în față cu geografia și politica

Conflictul civilizațional între dreptatea totală de inspirație europeană și principiile sau valorile de inspirație sovietică, nu are loc doar în R. Moldova, căci și Ucraina este măcinată de aceleași forțe ireconciliabile. Acest apetit pentru dreptate nu vizează doar părțile vitale pentru funcționarea unui stat, precum justiția, poliția, procuratura, parlamentul etc., dar ating și elemente fundamentale ale oricărei națiuni - dreptul la o istorie națională, la cultură națională sau la limbă națională. Un individ care pretinde că vrea dreptate în sistemul legal, dar acceptă fără emoții existența unor concepte istorice falsificate și inventate, este mai apropiat de lumea pușcăriașilor cinici, decât de cea a europenilor liberi. Toleranța etnică și lingvistică a românilor din Basarabia, deși a fost interpretată de „șăfii” locali inspirați din pușcăriașii ruși drept un semn de slăbiciune, este dovadă supremă că facem parte din lumea europeană. Rămâne de văzut, exact, când și cum vom bate în cuie acest hotar civilizațional. Lupta poporului ucrainean pentru dreptate este o șansă rară pentru poporul român să mute, pentru totdeauna, hotarul civilizațional la sute de km spre pământul gulagurilor sovietice.

Testul final

Clasa politică de la putere e foarte aproape de o performanță „istorică”. Dacă va reuși să aleagă președintele, va fi prima dată când o majoritate declarată proeuropeană va reuși să se mențină la putere două mandate. Întreaga vină, responsabilitatea sau meritul pentru toate reușitele sau insuccesele cad pe actualul establishment politic. Mingea este la ei, să vedem dacă trei ani va fi suficient pentru a convinge că votul acordat n-a fost un eșec de proporții.

O problemă rar abordată de societatea civilă sau mass-media pretins independentă este problema securității R. Moldova. Deși în vecinătate avem (Ucraina, Turcia, Rusia, NATO etc.), această problemă este ignorată, uneori chiar intenționat uitată. Problema este una complexă și pot fi scrise volume întregi despre riscurile securității din regiunea noastră, dacă vorbim strict despre R. Moldova. În aparență, problema nu este foarte simplă. În următoarea lună, Guvernul și Parlamentul vor trebui să stabilească, să dezbată și să voteze o Politică Națională de Securitate. Documentul este unul fundamental și va fi citit cu atenție de toate statele vecine care au interese în regiune. Puterea actuală și cei care gravitează în jurul ei au pretins că alegerile anticipate sunt un scenariu negativ, pentru că ar aduce la putere partide proruse. Mai mult, actuala putere se pretinde a fi una proeuropeană, adică non prorusă. Dacă puterea este proeuropeană, iar venirea unor partide proruse la putere este un lucru distructiv, atunci actuala elită politică n-ar trebui să aibă dificultăți să stabilească în legea securității naționale - CINE, sau mai exact spus, armata CĂRUI stat prezintă un pericol pentru securitatea națională. Putem face dezbateri televizate despre riscul rusesc încă mulți ani, dar organizațiile internaționale au nevoie de un document oficial, votat de Parlament, care să stipuleze, din perspectiva puterii actuale, cine prezintă riscuri la adresa securității naționale. R. Moldova are o șansă rară să spună fără teamă că unicul risc extern la adresa securității statului este Federația Rusă. Orice formă de a băga sub preș acest subiect, orice tentativă de a camufla dreptatea sub pretextul menținerii unor bune relații cu Moscova va demonstra, dincolo de orice dubiu, că actualul establishment politic este noneuropean, este anti-dreptate și vrea să conducă societatea după principiile pușcăriașilor. Admitem: reformarea unor domenii este un proces greu și „dureros”, schimbarea unor șefi de instituții este „incomodă” sau riscantă. Adoptarea unei legi despre Securitatea Națională într-un stat pretins proeuropean, care își legitimează puterea prin scuza că nu dorește să vină partidele proruse la putere, dar are tancuri rusești pe teritoriul ei, este un proces simplu. Dacă la finalul celor 100 de zile ale guvernării, nu va fi votată o lege proeuropeană a Securității Naționale, vom avea dovadă sigură că puterea e noneuropeană, iar societatea trebuie să susțină o opoziție capabilă să preia puterea, nu doar să țipe că puterea greșește.

Opoziția – Puterea

Un lucru elementar, pe care societatea civică reunită nu-l pricepe este că partidele de la guvernare nu pleacă acasă, după ce fac greșeli sau devin nepopulare, ci fiindcă opoziția e suficient de pregătită, populară, puternică, cu mulți aliați și capabilă se preia puterea. Teoretic, opoziția are toate șansele să ajungă la guvernare, dar, practic, are nevoie de mai multă răbdare, de mai multă logică și de mai puține emoții.