Interviu

Compozitorul Bălănescu: „Cenzura comercială este mult mai puternică decât cea politică”

La cel din urmă a lucrat o echipă foarte mare de animatori, care au folosit o multitudine de tehnici vizuale, decupaje de hârtie, desen animat, fotografie şi film. „Muntele magic” este povestea reală a unui polonez, Adam Jacek Winkler, refugiat politic la Paris, care în anii ’80 a luptat în Afganistan alături de mujahedini împotriva trupelor sovietice.

Regizoarea Anca Damian a completat echipa de profesioniști cu unul dintre cei mai vizionari și interesanți violoniști contemporani, compozitorul Alexander Bălănescu, cel care a compus muzica originală pentru film. Pe muzician l-am cunoscut în cadrul Festivalului Internațional de Animație „Anim’est”, la Chișinău, care a deschis evenimentul cu un recital extraordinar.

– Cum a început colaborarea dvs. cu Anca Damian?
– E o chestie foarte personală, pentru că partenerul ei era un dirijor, cu care prieteneam la școală, în tinerețe. Prin intermediul lui ne-am cunoscut. După aceea, ea a ascultat discurile mele și așa s-a apropiat de muzica mea.

– Cum ați compus banda sonoră pe care ați creat-o pentru filmul „Muntele magic”?
– A fost un proces interesant. La început nu am știut exact cum să mă apropii de el. Am fost foarte conștient de personajul principal care e polonez. Deci avem o influență muzicală din Europa Centrală și de Est. Plus la asta, o mare parte din film are loc în Afganistan, unde eroul a avut niște aventuri extraordinare. Nu a fost ușor să-mi dau seama cum să leg aceste două aspecte geografice și muzicale. Am făcut o cercetare, am început să ascult muzică din Afganistan și mi-am dat seama că sunt multe legături, sunt multe lucruri în comun între muzica mea, creată în Europa de Est, și cea din Orientul Mijlociu.

– Pe lângă asta, în filmul „Muntele magic” au fost folosite și mai multe tehnici de animație, câți animatori, atâtea stiluri. V-a influențat cumva acest fapt în compunerea muzicii?
– Într-adevăr, au fost câteva aspecte care au lăsat ecouri în muzică. În primul rând, o poezie foarte frumoasă a fost desenul lui Ușev, care m-a inspirat foarte mult. Pe de altă parte, un element mai documentar a fost atunci când vedem armata sovietică și influența rușilor în Afganistan. Un alt element – curajul oamenilor care luptau împotriva armatei ruse și setea lor pentru libertate. Am încercat să reflectez toate aceste aspecte în muzică.

– Ați mai semnat banda sonoră a unui film animat până la „Muntele magic”?
– Iubesc foarte mult să lucrez cu animatorii. De obicei, filmele de animație au o valoare foarte mare. Am lucrat cu un animator extraordinar din Anglia, Phil Mulloy. Am făcut peste 20 de filme cu el, o serie care se numea „Cowboys”, un film foarte nepoliticos și îndrăzneț din punctul de vedere al temelor. Se discuta despre religie, homosexualitate și altele. Tot cu Phil am lucrat și la scurtmetraje lungi, incluzând și filmul „Sound of music”, care a pornit de la viața mea și ce mi-am amintit eu din copilărie. Am filmat și în București. Am lucrat cu un animator extraordinar din Polonia, Peotr Dumala. Am făcut două filme împreună. Totuși, cu Anca am făcut cel mai grandios proiect, pentru că e vorba de un lungmetraj de animație.

– Fiind vorba de Europa de Est, pe scenă, ați menționat că aveți origini basarabene…
– Da, bunicul este de aici, iar părinții din Iași. Bunicul a fost dezertor din armata țaristă. În 1917, a trecut Prutul. El, de fapt, vorbea rusește mai mult decât românește. Moldova este cumva în cultura mea, mă simt apropiat de felul în care se relatează oamenii între ei, există o anumită căldură și pasiune specifică acestei zone.

– Acum, sunteți stabilit în Anglia. De ce ați părăsit România?
– Am plecat cu părinții din țară pentru că ei erau ziariști și nu s-au conformat la linia oficială. Era o situație foarte nesigură pentru noi, toate scrisorile erau deschise, telefonul ne era ascultat. Tatăl meu, deși avea o funcție înaltă – era șef-adjunct la ziarul cultural Contemporanul, nu a fost membru al Partidului Comunist. Astfel, aveam o existență foarte nesigură acolo…

– Dacă jurnaliștii sunt cenzurați chiar și până-n prezent, muzicienii din zilele noastre mai suferă din cauza cenzurii?
– Din experiența mea, mă lupt acum cu o cenzură comercială, care este mult mai puternică decât cea politică. Este o presiune de a face chestii care s-ar vinde și asta decid cei care finanțează proiectele muzicale sau cinematografice. Eu m-am zbătut și-o să mă zbat mereu pentru ceea ce vreau și pot să fac bine, și care nu-i neapărat comercial. Totuși, am găsit un drum care-mi dă posibilitatea să fac lucrurile care mă interesează, îmi dau satisfacție și care găsesc un public care să fie interesat de același domeniu.

– Vă mulțumesc pentru interviu și vă urez succes și inspirație! 

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Google News!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.