„Comuniştii vor reveni atunci când se va întoarce Nistrul”

„Mihail Vasilivici, ce faci aici?”

„Am fost bogat, dar am rămas cu pielea”, îşi aminteşte Mihai Ciolacu, originar din Orhei. În 1998, când soţie-sa a venit în Italia, lui nici prin gând nu-i trecea să se despartă de casă. Totul s-a schimbat peste noapte, la începutul lui 1999, când un prieten l-a invitat să joace şah la Kiev, unde cineva i-a propus să meargă în Olanda. Întorcându-se, au trecut prin Germania, unde maşina lor a suportat un grav accident. L-a anunţat de cele întâmplate pe un prieten din Moldova, care l-a întrebat: „Tu chiar vrei să te întorci?”. Acesta i-a dat numărul de telefon al unei femei din Napoli şi, garantându-i că va lucra la circ, l-a convins. Mihai a ajuns în Napoli cu numai 100 mărci germane, dar femeia „de la circ” i-a cerut 400 de euro… Şi-a pus mâinile în cap, descoperind în gară un furnicar de oameni care căutau de lucru. Pe neaşteptate, i-a apărut în faţă un fost elev din Orhei, în straie de diacon, care propunea oamenilor de mâncare. Tânărul s-a arătat surprins: „Mihail Vasilivici, ce faci aici? Mănâncă, se vede că n-ai mâncat, n-ai dormit!”.

Graţie acestei întâlniri, lui Mihai Ciolacu i-a surâs norocul – fostul său elev l-a găzduit la biserica timp de un an, până şi-a găsit de lucru la un avocat cu 13 maşini. Iar graţie avocatului, Mihai şi soţie-sa au ajuns pe Insula Sardinia, unde el a lucrat maseur şi şef de bar, iar nevastă-sa – menajeră la două hoteluri vizitate de cunoscuţi oameni italieni. Apoi s-au despărţit – el a venit la Bologna, unde a îngrijit de un bătrân paralizat, iar Mariana îi făcea companie unei bătrâne din Brescia. La Bologna, Mihai s-a apropiat de o altă biserică, unde a deschis cercuri de dans şi de şah şi a predat limba rusă. La acea biserică, i-a cunoscut pe fraţii Paradisi, care l-au ajutat să obţină legalizare în Italia. Ulterior, doi dintre aceştia au fost şi în Moldova, unde au cunoscut o femeie de 55 de ani din Ungheni. Cel mai mare, de 70 de ani, a îndrăgit-o. S-au căsătorit îndată şi trăiesc în pace, la Ungheni, până în prezent. Tot biserica l-a trimis pe Mihai să îngrijească de fostul cardinal de Bologna, Don Hulio, care nu se mişca deloc, dar masajul lui Mihai l-a pus pe picioare în patru luni.

„La Bologna, au falsificat alegerile”

Mihai a mai lucrat la o firmă de producere a motoarelor de maşini, iar astăzi are firma sa de transport, care asigură zilnic cu de-ale gurii întreprinderi, şcoli şi trupele de carabinieri din Bologna. Are un venit lunar de 3000 euro, iar Mariana – 1500, la un supermarket. El a reuşit să-şi aducă aici mama-soacră şi doi copii, iar cel mai mic, Dumitraş, s-a născut la Bologna. Acesta are doi ani şi vorbeşte cu mamă-sa rusa, cu taică-său română, iar la grădiniţă – italiana.

Nu s-a despărţit niciodată de artă. A strâns moldoveni de pe străzile italiene şi i-a învăţat să danseze. A format o orchestră din artişti aflaţi la muncă în Italia, sperând că va fi susţinut şi de ţara sa. De aceea, când la Bologna a fost deschis consulatul RM, el l-a ajutat pe noul consul, Gheorghe Munteanu. „Acesta nu avea pe nimeni aici. Spunea că toţi îl mint. Ştiam că-i comunist, dar pentru mine conta să fie moldovean. I-am găsit casă, i-am adus mobilă, i-am dat şi bani. La inaugurare, am cântat cu orchestra mea şi l-am dus pe Ostalep prin toate restaurantele din Bologna, cheltuind şase mii de euro. Consulul mi-a promis că comuniştii îmi vor ajuta orchestră. Şi Ostalep mi-a garantat multe, dar am rămas cu fundul pe gheaţă…”, spune Ciolacu. Obrăznicia consulului, consideră el, a atins culmea atunci când a falsificat alegerile din 5 aprilie: „La Bologna au votat pentru comunişti numai angajaţii consulatului, dar Munteanu spunea că aceştia au acumulat 95%. I-am spus că lumea n-o să-l cruţe şi am insistat să-şi ceară scuze. Nu m-a ascultat”.

Referitor la alegerile din 28 noiembrie, Mihai consideră că „Voronin trebuie să ştie că chiar şi cioara moare. Comuniştii vor reveni atunci când se va întoarce Nistrul”. El şi soţia sa stau în Italia pentru a-şi asigura o pensie bună, iar copiilor – studii şi servicii decente. Pe urmă se vor întoarce acasă, „căci mai sfânt decât pământul meu nu e nimic”.

Din Bologna