– Dle profesor, începând cu anul 2012, sistemul de învățământ din R. Moldova a trecut printr-o serie de reforme. Ce părere aveți despre aceste schimbări?

– Sistemul nostru de învățământ s-a reformat cu adevărat în 1998, când am trecut de la programele sovietice la noile conținuturi și concepții de predare a disciplinelor în școală. Atunci studierea se baza pe obiective-cadru și obiective de referință, stipulate de curriculum, după care au fost făcute mai multe așa-numite reforme. Dar constat cu părere de rău că acestea nu au avut niciun rezultat, deoarece în reforma învățământului nu există coerență. Fiecare ministru al Educației vine cu noi strategii și reforme, care se sfârșesc odată cu plecarea sa din funcție. Țin minte Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru 2014-2020, elaborată pe timpul Maiei Sandu, despre care astăzi nu se mai vorbește. De asemenea, au fost mai multe descongestionări de curriculă, care până la urmă au rămas la fel de inaccesibile și complicate. Eu predau atât studenților, cât și elevilor și observ că, din an în an, avem candidați tot mai slab pregătiți. E puţin spus că nu pot să poarte o discuție despre valorile literare românești, dar nici nu sunt în stare să numească măcar numele scriitorului sau titlul vreunei opere.

– Poate că lipsa coerenței în reforma învățământului este cauzată de faptul că miniștrii nu sunt din sistemul educațional?
– Nu cred. Sigur că varianta optimă ar fi ca ministrul să fie din domeniul învățământului, însă acesta poate fi și un manager bun. Problema este că atunci când vine un nou ministru, el, parcă, ar vrea să demonstreze că totul începe de la dânsul. Recent, o echipă a lucrat asupra curriculei pentru învățământul primar. I-am întrebat dacă au renunțat la rușinosul termen „subcompetențe”, neatestat în DEX şi am înțeles că au găsit un sinonim. Nu știu. Nu e nevoie de înlocuirea unui cuvânt cu altul, dar de o concepție bine formulată, care să aibă impact asupra studierii disciplinelor în școală.

O reformă nu ar trebui să înceapă de la camera de luat vederi

– Nici reforma camerelor de luat vederi în sălile în care se susţine BAC-ul nu a fost bună?

– Maia Sandu a avut o intenție bună, dar a ales calea cea mai simplă. Cred că trebuia să pornească de la lichidarea cauzei care a generat efectul copiatului. Iar cauza constă în inaccesibilitatea conținuturilor stipulate de curriculum și, implicit, a manualelor. Pentru că acestea sunt peste puterile elevilor, lor nu le rămâne decât să copieze. O reformă nu ar trebui să înceapă de la camera de luat vederi, ci de la aducerea curriculei în corespundere cu particularitățile de vârstă și psihologice ale elevilor. Am publicat despre aceasta o serie de articole în presa de specialitate, am trimis miniștrilor analize ale manualelor, scrisori în care îmi exprimam dezacordul în legătură cu mimatele descongestionări, dar nici unul nu mi-a răspuns. E drept că, în urma criticilor mele, am devenit o persoană incomodă și marginalizată. Și nu numai eu. Regret marginalizarea definitivă, ani de-a rândul, a profesorului Vlad Pâslaru, care, în 1998, a elaborat concepția de studiere a Limbii și literaturii române, el fiind și coordonatorul curriculumului respectiv.

– Sunteți unul dintre puținii profesori, care bate alarma atunci când observă o greșeală în sistem. De unde vine acest avânt de a spune lucrurilor pe nume?

– Eu vreau să schimb starea de lucruri, de aceea nu mă interesează dacă s-a supărat cineva în urma articolelor mele. Important e să se autosesizeze instituția de resort, să vadă greșeala pe care a comis-o. Când am criticat manualele, eram conștient că voi deveni o persoană interzisă la minister, dar am făcut-o ştiind că trebuie să iau atitudine față de o nedreptate.

Se tem profesorii noștri…

– Recent ați publicat o scrisoare deschisă către actualul ministru al Educației, Monica Babuc. Menționați că, în testul de la examenul de BAC la Limba și literatura română, a fost comisă o greșeală științifică. În consecință, ministrul v-a învinuit de încălcarea eticii profesionale. Cum comentați această reacție?

– E un răspuns neinspirat și ofensator al dnei ministru. Dacă nu eu, atunci elevii și părinții meritau un răspuns care să le satisfacă așteptările. Am întrezărit în răspunsul dnei ministru o încercare de a păstra fața curată a ministerului. A fost mult mai simplu ca eu să fiu ținta. Îmi pare rău și de faptul că foarte mulți profesori mi-au trimis mesaje private de susținere, dar n-au avut curajul să-și expună poziția public. În acele clipe, mi-am adus aminte de o replică a personajului Ottaviano din romanul „Principele” de E. Barbu: „Frica este legea guvernării”. Se tem profesorii noștri de directorul instituției, de inspector, de funcționarii ministerului, te miri încă de cine.

– Anul trecut, au fost depistate nereguli și la examenul de fizică. De ce se comit asemenea greșeli?
– Pentru că nu oricine poate elabora un test pentru Bacalaureat. Cred că elaborarea acestor teste și ale celor de capacitate nu trebuie să fie la cheremul unei persoane. Trebuie de schimbat atât metodologia de elaborare a testelor, cât și tipologia itemilor. În cazul disciplinei Limba și literatura română, itemii trebuie să corespundă conceptului de „educație literar-artistică”, prin care se înțelege formarea cititorului. Textele propuse elevilor pentru interpretare trebuie să reprezinte valori literare.

Suntem o republică de analfabeți?

– În acest an, evaluatorii de la contestație au acordat pe alocuri și cu 11 puncte mai mult decât profesorii care inițial au verificat testele. Este vorba despre incompetență?

– În asemenea cazuri, fie primii doi profesori sunt incompetenți și n-au ce căuta în comisia respectivă, fie evaluatorul de la contestație este interesat să acorde puncte care să-l avantajeze pe elev. Un profesor competent nu poate comite o greșeală egală cu o diferență de 4 – 11 puncte, oricât de obosit ar fi.

– Este adevărat că BAC-ul s-a transformat într-un joc de noroc?

– Bacalaureatul ar trebui să fie un examen în care elevul să se manifeste ca personalitate. Testul la Limba și literatura română, așa cum este conceput, verifică competența lui de robot și, într-adevăr, este un fel de joc de noroc. Evaluăm literatura cu criterii matematice. Nu sunt acceptate alte răspunsuri decât alea din barem, adică elevul trebuie să ghicească anume sinonimul X, pentru că Y, care-i valabil contextual, nu-i în barem. De multe ori, din păcate, cerința itemului nu corespunde cu criteriile de evaluare stipulate în barem. Și elevul n-are de unde să știe cum va fi evaluată lucrarea lui. Aceste imperfecțiuni au impact negativ asupra rezultatelor. Nu pot accepta faptul că, în toată republica, avem doar unu, doi, trei elevi cu note de 10. Cum se întâmplă că cea mai mică medie la BAC este la Limba și literatura română? Suntem o republică de analfabeți?

– Dvs. analizați frecvent și greșelile din presa noastră, ceea ce arată că nici jurnaliștii nu-și prea cunosc limba…
– Da, este o demonstrare a faptului că există multe lacune în predarea limbii și literaturii române, că e necesară o reformă care să schimbe lucrurile.

– Recent, o elevă s-a sinucis, după ce a aflat că a luat o notă negativă la BAC. Și aici e de vină sistemul de învățământ imperfect?

– Îmi pare rău că Bacalaureatul a devenit o sperietoare, dar cred că problema este complexă. În perioada sovietică, școala și-a asumat toate rolurile, inclusiv pe cel de părinte. Astăzi, foarte mulți părinți lasă totul pe seama școlii, uitând că ei sunt responsabili de soarta propriilor copii. În cazul respectiv, cred că, în mare parte, este vina părinților. Nu exclud și lipsa unei colaborări dintre școală, familie și societate.

„Universitățile riscă să devină școli de meserii”

– Ați predat la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării ale USM mai bine de un sfert de veac, iar, la finele anului trecut, ați criticat dur conducerea facultăţii. Ce a generat acest conflict?

– Am încercat să atrag atenţia că, la o facultate de jurnalism și nu numai, trebuie să existe un echilibru între disciplinele de cultură generală și cele de specialitate. Nu se ştie de ce, doamna decan, Georgeta Stepanov, a scos din planurile de studii aproape toate cursurile de cultură generală, necesare specialistului în domeniul respectiv, transformând facultatea într-o școală de meserii. De altfel, această tendință o atestăm în mai toate instituțiile de învățământ superior.

– Georgeta Stepanov a spus în repetate rânduri că studenții trebuie să vină cu un bagaj de cultură generală din liceu, iar, dacă nu-l au, facultatea nu poartă nicio vină…

– Este un raționament greșit. Studentul vine cu un orizont de cultură generală necesară nivelului de liceu, iar la facultate se impune un alt nivel. El trebuie să avanseze. Și-apoi, în cazul disciplinelor Limba și literatură română, chiar şi Limbă străină, trebuie să ținem cont de situația lingvistică din R. Moldova.

– Cum pot fi rezolvate problemele din sistemul de învățământ?

– De mulți ani, îmi doresc ca Ministerul Educației să-i strângă la o masă mare nu doar pe specialiștii comozi, dar și pe cei cu opinii diferite, cu care să discute despre ce se întâmplă în învățământ. E strict necesară o separare totală a învățământului de politică. Aceasta din urmă, cu părere de rău, face mult rău școlii. În același timp, e nevoie de dorința de a înţelege că reformele mimate nu pot decât să dăuneze.