Comparațiile, cu adevărat îți ajută să înțelegi mai bine esența lucrurilor. Ieri, m-am convins încă o dată de acest adevăr.
Duminică, la invitația organizatorilor, am participat la Hojinești la Târgul internațional al meșterilor olari, ediția a patra. Trecând de la o tarabă la altă, la un moment dat m-am pomenit față în față cu premierul Iurie Leancă. (Întârziasem un pic și nu știam că la deschiderea Târgului participase și premierul). Surprinderea mea a fost mare, și nu întâmplător.
În Moldova noastră dragă, care mai e încă o mahala politică sovietică a Europei și în care mai sunt încă vii tiparele de gândire și comportament totalitarist-stalinist, mai degrabă te poți întâlni pe stradă cu Iisus Hristos, mergând singur pe jos, decât cu un prim-ministru. Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens e cel al ex-premierului Vlad Filat care a transformat „instituția bodyguarzilor” în una caricaturală. Cunoaștem bine zelul gărzilor de corp ale ex-premierului care erau omniprezente, agasante, obraznice, îți indicau unde să nu parchezi, pe unde să pășești și cum să pășești ca să nu-l iriți cumva pe Șeful sau, ferească Dumnezeu, să nu-i pui viața în pericol. Plin de sine și convins de importanța sa istorică, Filat pășea ca un păun cu coadă desfăcută, păzit de o ceată de bodyguarzi…
De fapt așa sunt toți parveniții, deveniți „mari” peste noapte, de regulă oameni fără prea multă carte și cultură, crescuți în copilărie cu jeandră și care azi papă caviar cu lingura mare. Fiind conștienți că sunt mici și lipsiți de valoare, aceștia se înconjoară de bodyguarzi, ca să pară mari și importanți și își cultivă un aberant cult al personalității confirmând sentința populară: calicul îmbrăcat e fudul și prostul, dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.
… După ce am schimbat câteva vorbe premierul, acesta „s-a topit” în mulțime, înconjurat de un stol de reporterițe tv care țineau microfoanele în mâine, ca pe niște lumânări în întuneric, și le tot apropiau de premier, parcă să-i vadă fața. Oamenii se apropiau de el, îi strângeau mâna, discutau i-ar prezența bodyguarzilor nu se făcea deloc simțită. Mă gândeam în aceste clipe la experiența europeană: acolo, în Europa, cică, cetățeanul simplu nu e surprins dacă îl vede pe prim-ministru sau șeful statului în stradă sau la piață, mergând pe jos cu o sacoșă în mână. Iată, mi-am zis, în sfârșit văd și eu un premier european…
Dar, știind în ce țară trăiesc, imediat am căzut pe gânduri: va rezista Iurie Leancă, nu i se va ridica și lui sângele la cap, crezându-se, ca și Filat, „unsul lui Dumnezeu” pe acest pământ?
