În prezent, alții se zbat între viață și moarte. Autoritățile sovietice din acea perioadă au evitat să-i informeze despre consecințele iradierii. Prin urmare, după ce au revenit din acea misiune nenorocită, mulți „cernobîleni” și-au întemeiat familii și au născut copii. Unii dintre aceștia au venit pe lume deja bolnavi sau cu diferite malformații. Chiar dacă este evidentă legătura dintre cauză și efect, autoritățile noastre susțin că „nu există nicio deviație”, iar după vârsta de 18 ani aceste persoane nu mai sunt monitorizate și nici nu li se mai oferă medicamente sau vizite la sanatoriu gratuite.
 
Centrala nucleară de la Cernobîl, Ucraina, a explodat în dimineața zilei de 26 aprilie 1986, din cauza unei erori umane. Zona înconjurătoare a fost contaminată cu radiații de câteva sute de ori mai puternice decât după detonarea unei bombe atomice. Din regiunile afectate au fost evacuate peste 300 de mii de persoane. Pentru moldovenii, care au fost implicați în lichidarea consecințelor, viața s-a divizat în două: cea de până și cea de după Cernobîl. Despre cât de grav a fost afectată sănătatea celor trimiși forțat acolo s-au făcut multe studii, dar iată despre soarta copiilor acestora se cunoaște foarte puțin.

„Nu m-aș fi căsătorit niciodată și n-aș fi dat naștere la nici un copil”

Ion Caisân, din satul Talmaza, raionul Ștefan-Vodă, este unul dintre moldovenii care în anul 1986 a fost la Cernobîl. Pe atunci el abia împlinise majoratul. Vârsta de 19 ani a sărbătorit-o printre radiații, pentru că a petrecut acolo practic un an și jumătate. Când a revenit acasă acuza deja unele probleme de sănătate. S-a căsătorit când avea 25 de ani, iar în anul 1993 în familia sa a venit pe lume o fetiță. „S-a născut complet sănătoasă, dar la vârsta de trei luni i s-a ridicat brusc temperatura, am dus-o la spital și acolo s-a stins din viață”, povestește cu tristețe bărbatul.

Soții Caisân n-au vrut să accepte că această întâmplare este o consecință a radiației. Prin urmare în 1994 la ei s-a născut o altă fetiță pe care au numit-o Elena. Copila era sănătoasă și se dezvolta normal, de aceea ei au decis să mai facă un copil și în anul 1998 în familia lor a văzut lumina zilei și un băiat, pe care l-au numit Nicolae. „Când a împlinit 5 ani, Lena vedea negru în fața ochilor. Am mers la spital și s-a depistat că are cancer la un ochișor. Ca să învingem boala a fost nevoie să-l înlăturăm. De atunci fetița mea este cu un ochi de sticlă. Acum ea are 22 de ani și învață în Chișinău. Este o fetiță foarte deșteaptă, însă nu s-a dezvoltat ca toate fetele de vârsta ei – e mai mărunțică și mai slăbuță. Dacă ar fi printre niște școlărițe de clasa a 7-a sau a 8-a, nu cred că s-ar evidenția”, mărturisește tatăl fetei. La rândul său, băiatul Nicolaie, care are acum 18 ani, s-a dezvoltat normal pentru vârsta sa, însă, în ultimul timp are și el probleme cu tensiunea.

Pe lângă problemele pe care le acuză copiii, Ion Caisân a mărturisit că și soția sa a fost nevoită să lupte cu o formă agresivă de cancer. Atât membrii familiei, cât și rudele îl consideră pe el vinovat de toate relele. „Toți sunt supărați pe mine. Soția mereu îmi zice că tot ce se întâmplă e din cauza mea. Fiica nu vorbește cu mine. Rudele se uită urât. De 10 ani mai mult mă târăsc decât merg. Ies dintr-un spital și mă duc în altul. Medicii nu-mi pot stabili diagnoza. Am dureri insuportabile de picioare, de cap, de inimă, dar nu asta mă afectează cel mai mult, ci atitudinea oamenilor dragi. Oricum îi iubesc! Îmi cer scuze pentru că se chinuie! Dacă aș putea întoarce timpul înapoi nu m-aș căsători niciodată și n-aș da naștere la niciun copil. Ei nu trebuie să sufere din cauza mea. Dar eu nu port nicio vină. Nici nu știam unde mă duceau atunci”.

Ion consideră că de vină este radiația de la Cernobîl și spunecă îi este frică pentru viitorii săi nepoți, care ar putea fi afectați și mai mult.

Născut cu malformații la ambele picioare

Radiația de la Cernobîl și-a spus cuvântul și într-o familie din satul Răzeni, Ialoveni. În anul 1987, Anatol Pleșca, care avea pe atunci 23 de ani a petrecut două luni și jumătate printre obiectele iradiate din zona afectată. A revenit de acolo slăbit, dar în patru ani a prins la puteri și a decis să înceapă o viață nouă. La 27 de ani s-a căsătorit și în scurt timp a adus pe lume două fete. Mai târziu a apărut și un băiat, însă din primele minute după ce a văzut lumina zilei medicii au constatat că acesta are malformații la ambele picioare.

Chiar dacă specialiștii l-au avertizat că urmașii săi ar putea avea probleme de sănătate, bărbatul nu a ținut cont de acest risc. „Fără copii nu merită să trăiești. A fost o mare prostie că au luat tineri necăsătoriți acolo, care nici măcar n-au reușit să-și întemeieze familii. Nu-mi pare rău că le-am dat naștere, dacă timpul s-ar întoarce înapoi aș proceda la fel”, se arată convins interlocutorul meu.

El consideră că doar radiația de la Cernobîl este de vină. În prezent fiul său are gradul II de invaliditate și primește lunar câte 480 de lei. Atât Anatol, cât și o fiică mai mare, acuză probleme de sănătate.

„Nu știe din ce cauză i s-a întâmplat această nenorocire”

În zona de nord a țării găsim o altă familie și un alt bărbat care a participat la lichidarea consecințelor catastrofei. El a acceptat să vorbească doar cu condiția că-i va fi păstrat anonimatul, de aceea o să-l numim Valeriu. Dânsul a fost la Cernobîl tot în anul 1987 și a petrecut acolo puțin peste două luni. Avea 21 de ani, nu era căsătorit și nici nu știa ce-l așteaptă. A revenit acasă și a petrecut câteva luni în spital. După cinci ani de la „misiunea” nenorocită s-a căsătorit. „Cineva mi-a spus că trebuie să treacă 4-5 ani până se schimbă sângele, dar totul a rămas la fel. Prima mea fată s-a născut perfect sănătoasă și acum tot se simte bine. Probleme însă are fiica mea cea mai mică, care acum a împlinit 12 ani. Imediat după naștere medicii au constatat că glanda tiroidă nu funcționează corect și nu produce cantitatea de hormoni necesară pentru ca să se dezvolte normal. Din primele zile este pe medicamente. Acestea o ajută să aibă o viață cât de cât normală”, povestește interlocutorul meu.

Fetița sa merge în fiecare an la sanatoriu, iar pe lângă aceasta este spitalizată câteva săptămâni, timp în care medicii îi prescriu medicamente conform vârstei.

Valeriu recunoaște că încă nu a discutat cu fiica sa despre Cernobîl. „Nu știe din ce cauză i s-a întâmplat această nenorocire. Mulți îmi spun că nu-i din cauza radiației, dar astea sunt povești cu zmei. După ce am fost eu acolo, n-au mai luat tineri fără copii. Probabil abia atunci au înțeles că radiația va influența urmașii. Nimeni nu vorbește despre asta deschis, dar este evident că s-a știut mult mai mult decât s-a vorbit”.

Bărbatul se arată nemulțumit că după 18 ani fiica sa și alți astfel de copii nu vor mai beneficia de medicamente gratuite și nici de foi la sanatoriu. „Până la 18 ani au avut probleme, dar după aceea ele dispar brusc – așa reiese. Sunt niște prostii”, a conchis acesta.

Liuba Corețchi, șefa Laboratorului igiena radiațiilor și radiobiologiei din cadrul Centrului Național de Sănătate Publică, este de părere că urmașii celor care au fost la Cernobîl sunt mai afectați decât părinții lor. „Mulți dintre ei au retard mintal și fizic. Un copil de 12 ani are un nivel de dezvoltare ca unul de 5-6 ani. Sunt și urmași sănătoși, dar cea mai mare parte acuză diferite probleme”.

Potrivit Ludmilei Beșleagă, vicepreședintele Uniunii „Cernobîl” din Moldova, poziția oficială a Ministerului Sănătății este una foarte comodă. „Ei susțin că cei peste 1700 de urmași ai „cernobîliștilor” nu au absolut nicio deviație. Această situație nici nu a fost analizată vreodată, iar gradele de invaliditate, care li se oferă unor asemenea copii, tot nu sunt atribuite radiației”.

Contactați de TIMPUL, reprezentanții Ministerului Sănătății au menționat că au nevoie de indicații „de sus” ca să răspundă la întrebări ce țin de explozia de la Cernobîl.
 
Datele oficiale arată că, în prezent, în R. Moldova sunt 1740 de persoane care s-au născut în familii unde unul sau ambii părinți au fost la Cernobîl. Până la vârsta de 18 ani ei beneficiază de unele medicamente gratuite, tot fără bani sunt spitalizați câteva zile pe an și primesc o foaie de odihnă la sanatoriu. După împlinirea majoratului aceștia rămân pe cont propriu.