„Ca şi mulţi alţii, în localitatea noastră a vieţuit şi un bărbat sărman, pe nume Teodor, pe care toţi îl numeau Feghea Celentano. Cam smolit la faţă, avea trăsături comune cu cele ale interpretului italian, de unde i-a şi venit porecla. Se părea să fie nebun. Nebun în realitate sau nebun în Hristos, nu se ştie. Era binevoitor cu toţi, le zâmbea tuturor, putea să schimbe cu oricine o vorbă, chiar dacă era greu să desluşeşti cele spuse de el. Se supăra rar, striga şi plângea când copiii îl zădărau sau aruncau cu pietre în el. Şi maturii îl luau în râs, deşi unii îi mai dădeau câte o ţigară sau câte ceva de-ale gurii. O doamnă care vindea la piaţă l-a îmbrăcat cu ceva vechituri şi i-a pus pe cap o pălărie femeiască, şifonată şi demodată, cu care mândrul Feghea îşi vedea de drum. Lumea făcea haz de necaz de el. L-am văzut o dată la biserică – stătea nebun şi cuminte… Deşi era singur şi nedorit de nimeni, mă gândeam că e deosebit de noi cei cu cinci simţuri, dar nesimţiţi, că e un om fericit, fiindcă nu are răutate în el şi nu-şi judecă aproapele.
Într-o zi, în plină iarnă, chiar în ajunul Revelionului, neavând un adăpost, Feghea a adormit în piaţă. Poate că era obosit, poate că îngheţase, dar adormise cu gura căscată. Prin preajmă se distrau nişte copii de ţigani, care, pentru a-şi satisface plăcerile, au aruncat petarde în gura lui Feghea. A urmat o explozie cumplită, după care-i sări moalele capului… Şi rămase acel Feghea Celentano jos, singur şi însângerat. Până aici i-a fost dat să-şi ducă Crucea Suferinţei. Când am aflat despre sfârşitu-i tragic, m-au umplut lacrimile. Vă daţi seama că nimeni nu a pedepsit copiii vinovaţi. Făleştiul nici nu i-a simţit lipsa, dar eu îmi permit să-l numesc Sfântul Feghea Făleşteanul, deoarece nu am mai cunoscut un om mai binevoitor şi mai iertător decât el”.
Asta e viaţa lui Feghea Celentano: scurtă, modestă şi uitată ca o ploaie… „Căutând distracţii şi plăceri, oamenii pierd simţul realităţii. Îmbolnăvindu-se de eforie, ei pierd raţiunea şi capacitatea de a gândi”, constată Veronica. Eu aş adăuga altceva. Dacă aceiaşi copii ar fi omorât câinele, porcul sau vaca cuiva, s-ar fi pornit scandal mare. Dar aşa se face că, în lumea asta, viaţa unui dobitoc este deseori mult mai importantă decât cea a unor oameni frumoşi. Apropo de drepturile egale ale oamenilor şi de non-discriminare…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
