Copiii nenăscuți din Republica Moldova

Peste 15.000 de sarcini sunt întrerupte anual în Republica Moldova. 15.000 de copii pe care i-ar fi putut chema Ion, Vasilică sau Maria nu sunt lăsați să se nască. Cifra ne plasează în categoria statelor cu o rată extrem de ridicată a avorturilor: 365 la o mie de nou-născuți. Alarmant este numărul mare de avorturi făcute de minore, constituind 10% din totalul sarcinilor întrerupte. De exemplu, în anul 2012, potrivit unui studiu al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul, fiecare a zecea adolescentă a avut o întrerupere de sarcină.
Riscuri

Ziarul TIMPUL a discutat cu medicul Ludmila Râmbu despre riscurile pe care le comportă un avort. Ea a precizat că, dacă o femeie care nu a mai născut decide să-și întrerupă prima sarcină, există pericolul să devină sterilă.

„De asemenea, femeia poate contacta o infecție intrauterină, iar cicatrizările care rămân după o întrerupere de sarcină pot genera probleme cronice”, a explicat medicul. Anume imaturitatea și lipsa de informare conduc, cel mai adesea, la avort, a întărit Ludmila Râmbu.

Liberul arbitru

Din punct de vedere medical, a spus ea, „este dreptul fiecărei femei să aleagă” dacă păstrează sau nu sarcina. „De obicei, recurg la avort tinerele necăsătorite care nu se simt pregătite să aducă un copil pe lume. O fetiță însărcinată înainte să fi atins vârsta majoratului poate distruge două vieți: pe a sa și pe a copilului. În plus, nu știm ce genetică avem”, a semnalat medicul.

Întrebată dacă embrionul simte vreo durere în momentul în care este extras din pântecele mamei, ea a declarat că medicina nu a găsit încă răspunsul precis la această întrebare. Teoretic, a continuat Râmbu, până la 12 săptămâni, vorbim despre „un conglomerat de celule”. „După această perioadă, însă, apare un nou suflet. Este un om în miniatură: are mânuțe, cap, picioare, o inimă care bate”, a detaliat medicul.

Pro și contra

Dacă minorele de cele mai multe ori decid să întrerupă sarcina, cum ar trebui să procedeze o femeie trecută de 45 de ani? Ludmila Râmbu afirmă că poate încerca să păstreze sarcina, dacă nu suferă de vreo patologie.

„Deși, atunci când o femeie rămâne însărcinată, se întâmplă un miracol hormonal. Toate parcă întineresc și unele patologii se atenuează, în schimb altele, despre care nici nu știm că le-am avea, în timpul sarcinii devin mai accentuate și există probabilitatea să naștem un copil cu malformații”, atenționează medicul.

Avortul este frecvent justificat de dificultatea în care s-ar pomeni o mamă tânără și lipsită de sprijin, spune ea, după care oftează (aveam impresia că în acest moment renunță la haina de medic) și ne spune franc: „Dacă s-a zămislit o nouă viață, ideal este să depui eforturi să o aduci pe lume”.

„Cunosc cazul unei paciente bătute de soț, care a născut prematur, la 29 de săptămâni, un copil nedorit de tată. Ea, în schimb, a vrut mult acest copil. Și dacă viața e un miracol și acestui copil i-a fost dat să trăiască, trăiește, se dezvoltă normal, adaugă în greutate”, a relatat medicul.

Pe de altă parte, în experiența ei de medic de familie a întâlnit femei care își doresc foarte mult copii, dar care nu reușesc să rămână însărcinate din cauza că înainte de căsătorie au recurs de mai multe ori la avort. Acum ar vrea să aibă copii, dar nu pot avea. „Unele reușesc să rămână însărcinate, dar mereu există riscul de a pierde sarcina. Anul trecut am avut trei paciente care au pierdut sarcina până la 12 săptămâni”, a exemplificat Ludmila Râmbu.

Săracii, mai milostivi

În context, ea a semnalat că persoanele cu o stare socială mai precară se decid mai rar să facă un avort, „pentru că îl consideră o măsură radicală”. „Se întâmplă ca o femeie mai săracă să-și asume sarcina, iar una cu un statut social mai înalt, cu studii superioare, care vrea carieră, să perceapă sarcina ca pe un obstacol sau ca pe o povară de care trebuie să se debaraseze”, relatează Ludmila Râmbu.

Medicul recunoaște că, de multe ori, religiozitatea unei persoane constituie un factor determinant în decizia de a păstra sau de a întrerupe o sarcină.

Profesorul Constantin Ostrofeț de la Universitatea de Medicină s-a pronunțat pentru sarcinile planificate. „Dar chiar dacă este vorba de o sarcină neplanificată, copilul trebuie crescut și iubit”, a spus el pentru TIMPUL.

Poziția Bisericii: omucidere

Preotul Maxim Melinti a afirmat că „avortul este considerat păcatul uciderii”. „Nimeni nu este în drept să ia viața cuiva, fie că este copil, fie că este doar în pântecele mamei, fie că este vorba de un om matur. În toate cazurile este vorba de omucidere”, a spus părintele Melinti.

El susține că avortul nu poate fi justificat de starea economică a unei familii, de neînțelegerile dintre soți, de carieră. „Mereu se găsesc căi de rezolvare a unor probleme. Dacă am avea o relație vie și constantă cu Biserica, precum și cu alte instituții sociale, de ocrotire a familiei, cred că n-ar apărea asemenea dileme: că avem prea mulți copii, că n-avem cu ce să-i întreținem”, a punctat preotul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

Întrebat ce ar trebui să facă o mamă căreia i se spune, la ecografie, că va avea un copil cu malformații, părintele Maxim Melinti a precizat că Biserica recomandă să nască acel copil, să-i respecte dreptul la viață. „Dar decizia o ia familia, la recomandarea medicului și a duhovnicului”, a adăugat el.

El a arătat că un copil cu dizabilități aduce tristețe, dar și multă alinare, poate să facă familia mai unită, mai consolidată, să-i ajute pe părinți să dobândească dragoste și răbdare, să-și lărgească sufletul și să înțeleagă mai bine suferința. Cu alte cuvinte, o asemenea experiență te crește spiritual, chiar dacă este extrem de dureroasă. În plus, se știe că Dumnezeu nu ne dă o cruce mai grea decât putem duce.

El le-a îndemnat pe femeile care intenționează să facă o întrerupere de sarcină să se gândească foarte bine, să se consulte cu duhovnicul și cu oamenii de încredere, cu mama.

„Să nu facă un pas grăbit, pentru că este ușor să faci un pas greșit, dar să te întorci înapoi, să repari este foarte greu, iar uneori și imposibil. Un copil este o binecuvântare, pe care trebuie să o primim cu multă dragoste și prețuire”, a concluzionat preotul Maxim Melinti.