Cornelia Cozonac: Confidențialitatea convorbirilor telefonice, periclitată de legislația laxă
„Astfel, în acest an, cel puţin doi politicieni – Serafim Urechean, liderul Alianţei Moldova Noastră, şi Veaceslav Untilă, liderul Mișcării Acţiunea Europeană, au declarat public că le-au fost interceptate ilegal convorbirile telefonice. Procuratura Generală a pornit deocamdată un singur dosar penal, la cererea lui Veaceslav Untilă. El spune că a aflat de la ofiţerii de urmărire penală, care lucrau într-un alt dosar, că a fost filat telefonic de rând cu alţi 14 politicieni şi oameni de afaceri.
Veaceslav Untilă: „Am aflat că au fost interceptate convorbirile telefonice. Și am depus o cerere la Procuratura Generală. Acest dosar este spre finalizare, urmează să fie trimis în judecată. Examinau un alt dosar penal, au dat de telefonul meu. A interceptat Serviciul operativ al MAI. Au interceptat două luni de zile între alegerile din aprilie şi iulie 2009. S-au încălcat grav drepturile mele și de aceea m-am adresat la procuratură”.
Veaceslav Untilă afirmă că „interceptarea abuzivă a convorbirilor telefonice a fost o metodă utilizată de organele de forță în perioada guvernării comuniste pentru a şantaja oponenţii politici şi oamenii de afaceri care nu erau loiali Puterii”.
În anul 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Guvernul în cauza Iordache şi alţii pentru faptul că legislaţia moldovenească nu acordă o protecţie adecvată împotriva abuzului puterii de stat în domeniul interceptării convorbirilor telefonice. Reclamanţii, reprezentanţi ai organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”, au susţinut că au fost supuşi unui risc serios de a le fi interceptate convorbirile telefonice. Judecătorii CEDO au notat că interceptarea corespondenţei constituie o ingerinţă foarte serioasă în dreptul persoanei şi doar motive bazate pe o bănuială verosimilă că persoana este implicată în activităţi criminale grave ar trebui puse la baza autorizării ascultării discuţiilor telefonice.
Cu toate că Guvernului Moldovei i s-a cerut să modifice legislaţia, astfel încât să asigure confidenţialitatea convorbirilor telefonice şi secretul corespondenţei, deocamdată nu a fost modificată nicio lege. Dimpotrivă, reprezentanţii Centrului pentru protecţia datelor cu caracter personal spun că în 2009 a fost emis un ordin care lasă loc pentru ingerinţe în viaţa privată.
Vasile Foltea, directorul adjunct al Centrului pentru protecţia datelor cu caracter personal susține: „Centrul a văzut asta ca o problemă în momentul în care am iniţiat controlul legalităţii prelucrării datelor cu caracter personal la un grup de persoane. Convorbirile telefonice sunt date cu caracter personal, categoric, şi fac parte din domeniul viaţă privată. În momentul când am iniţiat controlul şi când am început să verificăm legalitatea prelucrării datelor privind ascultarea telefoanelor la un grup destul de mare de persoane, ne-am ciocnit cu imposibilitatea verificării, sub diferite aspecte. Sub aspectul de securitate a statului, securizarea datelor, inclusiv cu caracterul de opoziţie pe care-l manifestau operatorii de telefonie, care refuzau să ne prezinte nouă anumită informaţie la acest capitol. Atunci am studiat cadrul normativ care permite anumitor autorităţi publice să exercite ingerinţa în cauză, adică să dispună interceptarea convorbirilor telefonice”.
Centrul pentru protecţia datelor cu caracter personal a sesizat toate organele abilitate, cerând revizuirea legislaţiei, spune Vasile Foltea: „Asta s-a rezumat într-un document care a fost expediat la toate autorităţile de vârf şi a organelor de drept prin care am cerut să fie revizuit actul normativ interdepartamental, un ordin din 2009. Sunt anumite prevederi care permit interceptarea convorbirilor telefonice ale unui cetăţean fără controlul deţinătorului de date. Operatorul de telefonie poate să nu aibă în genere controlul asupra persoanelor care interceptează convorbirile telefonice. În momentul când s-a făcut o analiză a cadrului normativ, am constat că există dubii foarte rezonabile care indică că dreptul persoanei la viaţa privată poate fi pus sub ameninţare”.
Convorbirile telefonice pot fi interceptate doar în urma acceptului dat de judecătorul de instrucţie, printr-o decizie judecătorească. La rândul său, judecătorul poate da undă verde pentru filare doar în cazul unor persoane bănuite de săvârşirea infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave. Autorizaţia judecătorului poate fi uneori doar în aparenţă legală, spun mai mulţi jurişti. Judecătorul nu verifică cine sunt posesorii numerelor de telefoane expuse pentru interceptare şi dacă într-adevăr aceştia sunt parte din dosarul penal în baza căruia e solicitată ascultarea convorbirilor. Prin urmare, în lista pentru interceptare pot fi strecurate cu uşurinţă numerele de telefon ale unor oameni de afaceri, politicieni sau alte persoane, care prezintă interes pentru anumite cercuri.
Anual, potrivit datelor Curţii Supreme de Justiţie, instanţele judecătoreşti autorizează peste 2000 de cereri de interceptare a convorbirilor telefonice.
De fapt, nicio reţea de telefonie mobilă, spun experţii în sisteme de securizare, nu asigura o securitate deplină a convorbirilor, deoarece, prin însăşi structura lor, telefoanele mobile sunt vulnerabile în faţa interceptărilor. Dezvoltarea tehnologică face posibilă existenţa unor funcţiuni mai mult sau mai puţin ascunse ale mobilelor telefonice, care permit transformarea acestora în dispozitive de interceptare a discuţiilor, fără ştirea posesorului.
Soluţia ieftină şi simplă pe care o sugerează experţii în sisteme de securitate este să nu ne spunem secretele la telefon, iar atunci când avem discuţii importante este bine să stăm departe de telefonul mobil, chiar şi atunci când acesta nu are bacteria conectată.”
Autor: Cornelia Cozonac
Sursa: europalibera.org
