E rău însă că presa noastră nu prea observă şi alte lucruri. Cum ar fi, de exemplu, că nu plouă și Moldova se usucă, că țăranii taie vitele și orătăniile de pe lângă casă și vor intra în iarnă flămânzi și înrăiți, că parcurgem un proces periculos de diferențiere socială: bogații minoritari devin mai bogați, iar săracii majoritari devin mai săraci, că tineretul, viitorul acestei țări, are un singur vis: să obțină o viză și să fugă din această „poveste de succes”, că și anul acesta sute de copii nu sunt școlarizați.
Ș.a.m.d., din păcate. Indiscutabil, sondajele sunt utile pentru politicieni, analişti, ziarişti economişti. Există însă nişte paradoxuri în ele ce trebuie explicate cetăţeanului simplu. Nu ştiu, dacă e bine sau e rău că X a devenit cel mai influent om politic din RM sau că Y l-a depășit pe Z cu două procente la popularitate. Întrebarea e, dar cum se răsfrânge creşterea politicienilor în sondaje asupra nivelului de viaţă a cetăţeanului simplu? Cum să explicăm cititorului acest paradox: de ce creşterea în sondaje a partidului de guvernământ nu e însoţită şi de creşterea stratului de unt de pe coaja de pâine a săracului? Zică presa ce vrea, eu sunt convins că valoarea reală a unei guvernări se vede nu în sondaje, ci când deschizi frigiderul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
