Într-adevăr, ne aflăm într-o situaţie delicată. Dacă am critica acum Alianţa, nu am fi înţeleşi de opinia publică democrată şi, totodată, am face un serviciu comuniştilor. Mai grav însă mi se pare altceva.
Problema este că toate criticile de după alegerile din toamnă nu vor avea absolut nicio valoare, întrucât nimic din ce vom spune atunci nu va mai conta pentru învingători. Moravurile şi reflexele celor care ajung la guvernare, indiferent de culoarea politică, sunt izbitor de asemănătoare.
Atunci vocile ni se vor pierde în noua armată a jurnaliştilor şi mass-mediei înhămate la carul noii puteri.
Prin urmare, acesta mi se pare handicapul cel mai grav – acum nu putem (şi nu vrem) să criticăm, atunci critica noastră nu va conta. Mai rău, critica tot pe noi ne va dezavantaja, întrucât vom putea fi uşor învinuiţi de inconsecvenţă.
Există însă şi o consolare. Se pare că se va produce în sfârşit şi în politica noastră ceea ce s-a întâmplat demult în alte ţări ex-comuniste – tranziţia de la faza „ideologică” la cea „pragmatică”. Vin la guvernare nişte lupi pragmatici, care sunt gata să îmbrăţişeze orice idei şi orice ideologie – ori să nu împărtăşească niciuna – numai ca să guverneze.
În acest sens, scenariile postelectorale mi se par uşor de ghicit. Cred că alianţa cu Mihai Ghimpu nu va mai fi agreată de nimeni şi nu doar din cauza ideilor sale unioniste, ci şi pentru că el este făcut un pic din alt aluat, el mai ţine de faza „ideologică”, este un „nepragmatic” incurabil. În acest sens, nu mi se pare exagerat să admitem că oricare dintre componentele AIE (cu excepţia PL, bineînţeles) se va alia cu comuniştii. Cu o singură condiţie: Voronin să fie scos pe tuşă. Şi cred că lupii din PCRM vor izbuti asta, ei au nevoie de Voronin doar ca locomotivă electorală, pe care, după alegeri, o vor trimite pe linie moartă. Numai dacă Tkaciuk nu-l învaţă pe Voronin să bage în lista electorală mai puţini „lupi” şi mai mulţi indivizi anonimi şi obedienţi.
Şi lupii din PCRM se vor uni cu lupii din celelalte partide…
Şi vom ajunge în sfârşit la normalitatea unei clase politice pur şi simplu corupte, fără „fumuri” ideologice. Abia după ei vor accede la guvernare oameni care vor semăna cu cei din Occident, adică vor îmbina „pragmatismul” cu o minimă moralitate.
Iată de ce spun că situaţia noastră, a jurnaliştilor, nu este de invidiat.
