E obositor și jignitor cât de puțin contăm. Pe nimeni nu interesează faptul că an de an drepturile noastre fundamentale (și constituționale) sunt încălcate. De exemplu această nevalidare a numirii lui Andrei Năstase. Oamenii au votat, au ales, dar politicienii noștri își văd de treabă. Probabil, mai sunt câteva lucruri de furat. Și de ce să nu lege gura boilor când treieră?
În tot acest timp în care fiecare e preocupat de interesul partidului din care face parte, noi, fie primim lapte vegetal, fie privim cum sunt sabotați întreprinzătorii locali, fie mai facem o toxiinfecție alimentară din cauza produselor necontrolate corespunzător. Apoi, convinși de drepturile noastre, ducem dispute politice cu vecinii sau ieșim să protestăm împotriva unor urechi astupate cu bună știință.
E destul de curios cum în Moldova ajung cu precădere doar investitorii din est. Nu că altcineva nu ar fi încercat să deschidă magazine la noi. Ca să nu mai spun de câtă vreme aștept promisiunea cu Kauflandul.
Știu că da, până la urmă se va deschide, dar de când a apărut anunțul venirii lor, până acum am tot așteptat și am tot profitat de fiecare vizită în România sau în străinătate ca să îmi fac cumpărăturile în magazinele în care am încredere de mulți ani.
Și ar fi bine să adaug că de exemplu jumătate de kilogram de cafea (o marcă anume) costă la noi de două ori mai scump decât în România, e produsă în est și are un gust diferit (mai rău). Iar noi, cea mai săracă țară din Europa, suntem siliți să cumpărăm produse mult mai scumpe, mai puțin calitative și care nici măcar nu susțin producția autohtonă.
Să vă explic acum diferențele de preț la salamuri, cărnuri, brânzeturi? Sau să vă spun că anul trecut am cumpărat un scaun pliant de la un supermarket celebru, care a ținut mai puțin decât un salam de vară?
Fiindcă și asta este o mare problemă: dăm banii pe lucruri necalitative, aceiași bani cu care din vest putem cumpăra mult mai multe lucruri bune. Fiecare om de la noi a ajuns în situația în care se întoarce din concedii cu te miri ce în bagaj. De la cafele și salamuri, la mobilă mică și electronice. Am ajuns atât de „bine” încât mergem la cumpărături cu avionul (cu care mergem în concedii).
Și pentru ce? Care e, de fapt, problema? Că cei care ar trebui să ne ajute, ne sapă? Că politicienii noștri au interesele lor înainte de a da voie în țara noastră unui investitor? Nu vi se pare deloc frustrant că se resping posibilități de a crea sute, chiar mii, de locuri de muncă?
M-am întors din străinătate cu punga de cafea în avion. Și mi-am amintit de promisiunile vechi: se va deschide Kauflandul în 2017, apoi se va deschide în 2018. M-am înfuriat și am sunat să aflu când se deschide acest supermarket în care merg ori de câte ori ajung în România, fiindcă e mai bun și mai ieftin decât multe altele de la noi. Deocamdată nu se știe nimic.
Poftă bună la produse prea puțin verificate, din Rusia sau Ucraina și pregătiți-vă de alegeri. Politica e viața noastră. Mâncarea nu contează. Cumpărăm produse dintr-o țară care și-a scris pe baruri „nemodificat genetic”.
Probabil investitorii vor veni odată cu primarul ales al Chișinăului, pe care nu îl avem doar pentru că unora nu le convine. Investitorii să stea acasă, voturile noastre să se ducă pe pustie. Trăim într-o afacere privată, în care nu ni se permite să intervenim. Probabil investitorii și primarul vor primi acceptul la pachet. Când? E limpede. La anul și la mulți ani!
