Emilian Galaicu-Păun, unul dinte cei mai docți literați de la noi, un om de creație extrem de valoros și un intelectual de primă mână, trezindu-se nominalizat împreună cu Paul Goma și-a retras candidatura, manifestându-și dorința de a-l vedea laureat pe Goma. Asta se întâmplă într-o țară (ca a noastră) unde – în cel mai fericit caz – unui intelectual i se dă (la cincinal aproape) câte o mie de lei (în cazuri extreme 5 mii). Nu mai adăugăm că un scriitor nu poate trăi din scris. Și să nu îmi spuneți că e țara mică. În Slovenia (două milioane de locuitori) onorariul unui scriitor depășește trei zerouri în euro. Deci într-un context atât de nefavorabil literaților, Emilian Galaicu-Păun refuză 100.000 de mii de lei (6000 de euro), în speranța că Goma va fi – odată și pentru totdeauna – recunoscut (oficial, pentru că între intelectuali nu încape dubiu) unul dintre cei mai importanți scriitori basarabeni (chiar cel mai important în opinia multora).
Toate astea în condițiile în care acest premiu se acordă pentru merite culturale și științifice, iar, pe de altă parte (cum bine nota Mircea V. Ciobanu), nu se acordă pe criterii etice (presupunând că ar exista obiecții în cazul de față – după părerea, nu doar a mea, total nefondate). Andrei Țurcanu sublinia, înainte de luarea deciziei, că: „să nu-i acorzi Premiul Național unui candidat propus de Uniunea Scriitorilor, Academia de Științe, Uniunea Editorilor, Teatrul „Eugene Ionesco”, ar înseamna să desconsideri aceste instituții”. El a mai adăugat că nu există argumente pentru a nu-i acorda premiul lui Paul Goma.
Cum-necum, urât și în dulcele stil sovietic, literații au sărit din premii, fiindca, nu-i așa?, nu premiem valoarea, ci cumințenia (doar şi Ministerul Culturii, printr-o „samă" de academicieni, l-au sărit din premii anul trecut pe Alexandru Vakulovski, fiindcă nu le-a convenit titlul unei cărți, pe care, pun pariu, nu au citit-o). Și îmi pare tare rău că Emilian nu a avut inspirația (şi intuiția vizavi de onestitatea juriului) să nu se retragă înainte de premiere, ci după. Vă imaginați? Cum ar fi fost la decernarea premiilor, Emilian Galaicu-Păun să spună: "Mulțumesc, dar acest premiu i se cuvine lui Goma!". Ce se întâmpla atunci? Leșinau așa-ziși arhangheli mihaili care umblă cu sabia dreptății pe la mansarda scriitorilor?
Da, așa e, Paul Goma, un adevărat scriitor, dar și dizident, și luptător anticomunist (întemnițat și batjocorit) nu a fost premiat. Și nici un alt scriitor. Fiindcă Galaicu-Păun s-a retras. Concluzia? E foarte simplă. Toți nostalgicii (sovietici) văd în Goma un antisemit. Iar membrii juriului care l-au respins nu i-au citit cărțile. De unde știu? E clar ca bună-ziua. Dacă știau cărțile lui, le-ar fi fost rușine să nu le premieze. Dar așa, să le fie rușine că nu le-au citit.
