O poveste extraordinară din secolul al XV-lea despre un voievod român care a ajuns să conducă una dintre cele mai puternice regate europene
În istoria medievală europeană, puține destine sunt atât de fascinante ca al lui Iancu de Hunedoara, românul care a ajuns să guverneze Regatul Ungariei și să devină unul dintre cei mai temibili adversari ai Imperiului Otoman. Povestea sa demonstrează că în Europa medievală, meritele militare și diplomatice puteau ridica un om deasupra originilor sale sociale.
Originile unui luptător
Născut în jurul anului 1407 în Hunedoara, Transilvania, Iancu provenea dintr-o familie de cnezi români. Tatăl său, Voicu, era un nobil local care a servit la curtea regelui Sigismund de Luxemburg. Această conexiune inițială cu puterea regală ungară avea să-i deschidă lui Iancu drumul către cariera militară.
Numele său românesc era Ioan, dar a fost cunoscut în documentele vremii ca Johannes Hunyadi sau Iancu de Hunedoara. Această adaptare a numelui reflectă practica comună din acea perioadă, când nobilii își adaptau identitatea în funcție de contextul politic în care activau.
Ascensiunea militară
Cariera militară a lui Iancu a început sub regele Sigismund, dar adevărata sa ascensiune a avut loc în timpul domniei regelui Albert de Habsburg și, mai ales, sub Vladislav I al Poloniei, care a devenit rege al Ungariei în 1440.
Momentul decisiv a venit când Iancu a demonstrat calități excepționale de strateg militar în luptele împotriva otomanilor. Victoriile sale de la Szörény (1441), Vaskapú (1442) și celebra „Campanie lungă” din 1443-1444, când a pătruns adânc în teritoriile otomane din Balcani, l-au transformat într-o legendă vie.
Drumul spre gubernatură
După moartea regelui Vladislav I în bătălia de la Varna (1444), Ungaria s-a aflat într-o criză politică profundă. Ladislau al III-lea, noul rege, era încă minor, iar regatul avea nevoie urgent de un conducător puternic pentru a face față amenințării otomane.
Dieta ungară, adunarea nobililor regatului, a luat în 1446 o decizie fără precedent: l-a ales pe Iancu de Hunedoara ca guvernator (gubernator) al Ungariei. Această alegere era revoluționară pentru vremea respectivă – un român, chiar dacă catolic și nobil, ajungea să conducă unul dintre cele mai importante regate creștine ale Europei.
Decizia nu s-a luat ușor. Nobilii ungari au cântărit cu atenție opțiunile: aveau nevoie de un militar experimentat, de un om care să poată mobiliza resurse și de un lider capabil să unifice țara împotriva amenințării externe. Iancu îndeplinea toate aceste condiții.
Reformele unui guvernator vizionar
Ca guvernator, Iancu a implementat reforme militare și administrative remarcabile. A reorganizat armata, a consolidat sistemul de fortificații de-a lungul graniței cu Imperiul Otoman și a reușit să mențină unitatea unui regat fragmentat de tensiuni interne.
Cel mai important, a transformat Ungaria într-un bastion al creștinătății în fața expansiunii otomane. Politica sa externă era clară: crearea unei mari coaliții anti-otomane care să includă toate puterile creștine ale Europei.
Moștenirea unui român în istoria Europei
Iancu de Hunedoara a guvernat Ungaria până la moartea sa în 1456, după celebra victorie de la Belgrad, care a oprit pentru decenii avansul otoman în Europa Centrală. Fiul său, Matia Corvin, avea să devină unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.
Povestea lui Iancu demonstrează că în Europa medievală, frontierele etnice și sociale nu erau neapărat bariere insurmontabile pentru un om de excepție. Un român din Transilvania a ajuns să conducă Ungaria nu prin intrigi sau noroc, ci prin merit militar și viziune politică.
Pentru noi, românii de pretutindeni, Iancu de Hunedoara rămâne un simbol al capacității poporului nostru de a se ridica la înălțimea marilor provocări istorice. Destinul său extraordinar ne amintește că valorile și meritele personale pot transcende orice barieră socială sau etnică.
