Cum acordăm primul ajutor în caz de înec / FOTO

ATENŢIE! Salvarea unei victime aflate pe punctul de a se îneca necesită mari eforturi fizice şi o bună cunoaştere a tehnicilor de înot. De aceea, înainte de a încerca salvarea de la înec a unei victime, salvatorul trebuie sa se gândească în primul rând la propria siguranţă, pentru a nu deveni el însuşi o victimă.

Scoaterea victimei la mal

O persoană care nu ştie să înoate sau nu stăpâneşte foarte bine tehnica înotului nu ar trebui să intre în apă, dar poate solicita ajutor calificat, sunând la 112 sau poate ajuta la efectuarea resuscitarii cardio-respiratorii după aducerea victimei la mal.

În unele situaţii, puteţi ajuta victima înecului cu o vâslă, un băţ, o frânghie sau un obiect plutitor de care se poate agăţa. Dar dacă victima şi-a pierdut cunoştinţa, este prea departe de mal sau nu-şi mai poate scoate capul la suprafaţa apei, cineva trebuie să înoate până la ea.

ATENŢIE! Salvatorul trebuie să ţină întotdeauna cont că, de cele mai multe ori, victima este panicată. Ea se zbate, se agaţă de orice, iar salvatorul se expune şi el pericolului de înec dacă nu ştie cum să prindă victima. Se recomandă apropierea prin spatele victimei şi încercarea de liniştire a acesteia.

Salvatorul ar trebui să îşi treacă un braţ pe sub bărbia victimei şi să încerce să îi menţină capul şi gâtului pe umărul său. Apoi, va duce victima la mal, înotând fie pe spate, fie pe burtă, cu o singură mână şi ţinând cu cealaltă mână victima, cu faţa deasupra apei.

ATENŢIE! Victimele unui înec pot avea şi fractura de coloană cervicală. De aceea se vor mişca cât mai puţin şi se va păstra poziţia orizontală. Ideal ar fi ca victima să fie scoasă din apă pe o targă rigidă şi să fie menţinută în poziţie orizontală până la sosirea ambulanţei, astfel încât să nu se agraveze pozibilele leziuni ale coloanei.

Dacă victima nu repiră în momentul în care salvatorul ajunge la ea, acesta trebuie să înceapă manevrele de resuscitare chiar din apă. În timpul deplasării către mal a victimei se va asigura ventilaţia victimei la fiecare 5 secunde. Compresiile toracice sunt dificil de efectuat în apă, aşa că se vor efectua când victima este scoasă la mal.

Primul ajutor

Odată scoasă la mal, victima trebuie poziţionată cu faţa în sus ca să i se poată evalua funcţiile vitale.

În care dintre situaţiile de mai jos se află victima?

Victima este conştientă şi nu există suspiciunea unei fracturi de coloană

Poziţia laterală de siguranţă

Aşezaţi braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă de corp, cu antebraţul îndoit în sus. Treceţi celălalt braţ al victimei peste torace şi aşezaţi dosul palmei pe obrazul victimei.

Ridicaţi apoi genunchiul opus dumneavoastră şi menţineţi talpa pe pământ.

Întoarcerea corpului

Cu o mână prindeţi umărul opus dumneavoastră şi cu cealaltă genunchiul pacientului. Întoarceţi victima lateral către dumneavoastră.

Asiguraţi-vă că victima se sprijină pe genunchi şi pe cot, rearanjaţi capul în hiperextensie şi ridicaţi bărbia victimei. Sunaţi la 112 şi reevaluaţi periodic starea victimei până la sosirea ajutorului calificat.

ATENŢIE! Chiar dacă aparent e bine, victima trebuie totuşi transportată la spital, unde va fi examinată şi supravegheată de personal calificat.

Victima nu are semne vitale (nu respiră)

Stabiliţi starea victimei

Dacă victima nu are semne vitale, înseamnă că a intrat în stop cardiorespirator, iar salvatorul trebuie să înceapă de urgenţă manevrele de resuscitare.

Executaţi respiraţii artificiale şi compresiuni toracice externe.

Tehnica ventilaţiei artificiale

Îngenunchiaţi lângă victimă. Cu capul victimei în hiperextensie, mentineţi gura acesteia uşor întredeschisă cu o mână în timp ce cu cealaltă îi sustineţi fruntea şi îi pensaţi nasul. Inspiraţi profund aer, aşezaţi etanş gura pe gura victimei şi expiraţi timp de 2-3 secunde. În acelaşi timp verificaţi dacă toracele se ridică în timp ce insuflaţi aer.

ATENŢIE! Fiecare insuflaţie trebuie să fie suficient de puternică pentru ca toracele victimei să se ridice. Ţineţi apoi capul în hiperextensie cu bărbia victimei uşor ridicată şi lăsaţi toracele să-şi revină.

Compresiunile toracice externe
Aşezaţi victima pe un plan dur şi localizaţi punctul de compresiune situat în centrul toracelui, în jumătatea inferioară a sternului. Aşezaţi cealaltă mână peste mâna situată pe stern, fără ca degetele să se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse şi braţele sprijinite perpendicular pe stern, începeţi compresiunile astfel încât să înfundaţi sternul cu 4-5 cm. Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca interval de timp. Frecvenţa compresiunilor externe trebuie să fie de 80-100 de compresiuni pe minut.

Ventilaţiile artificiale

După 30 de compresiuni se efectuează două ventilaţii artificiale.

ATENŢIE! Dacă dintr-un motiv sau altul, nu puteţi efectua ventilaţiile artificiale, este vital să efectuaţi măcar compresiunile toracice.

Tehnica HELP ME
H – hiperextensia capului, pentru acces uşor la căile aeriene.
E – eliberarea căilor respiratorii de eventualele corpuri străine care se pot afla în gura victimei
L – luxarea mandibulei. Se deschide mandibula, cât de tare ne permite, astfel, se elimină şi riscul ca limba accidentatului să acopere căile respiratorii („să înghită limba”).
P – pensarea nasului (prinderea nasului între degete) şi începerea ventilaţiilor.
ME – masaj cardiac extern, prin compresia toracelui.a (sufocarea) unei persoane cauzată de umplerea cu apă a căilor respiratorii. În cazul unui pacient aproape înecat, cu cât este salvat mai rapid şi începută resuscitarea cardio-pulmonară, cu atât şansele sale de supravieţuire cresc.

Sursa: lectiadeprimajutor.ro