Social

Cum e mama, așa e și țara

Duminică, Duminica Mare pe stil vechi. Stau pe o bancă în scuarul Memorialului din centrul satului Ruseștii Noi unde se desfășoară Festivalul Cireșelor. Doi copii – un băiețel și o fetiță – aleargă prin iarbă și se opresc în fața mea. Fetița mă salută pe un ton îndrăzneț:

– Bună ziua!

Îi răspund și intru în vorbă cu ei. Mai sfătoasă s-a dovedit a fi fetița.
– Cum te cheamă? – o întreb.
– Nicoleta.
– Câți ani ai?
– Șase, la toamnă.
– Dar ce sat e acesta, cum se numește?
– Ruseștii Noi.
– Și ce fel de oameni trăiesc aici – moldoveni, români, ruși?
– Români.
– Dar tu ce ești?
– Româncă.
– Cine ți-a spus?
– Mămica.

… Dacă nu aș fi avut doi martori, cineva ar crede că povestea e o invenție a mea. După acest dialog îmi venea să nu mă mai întorc în orașul plin de universități, academii, dodoni, tkaciuci și lupi centriști care fac parte dintr-o națiune civică fără etnie. În dialogul reprodus cuvântul-cheie este „mămica”.

Partea II: Mama și țara

Cum e mama, așa e și țara.
Vai de țara în care mamele nasc dodoni.
Bună dimineața, români basarabeni.
Bună dimineața, Nicoleta.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *