„La țară te poți descurca cu un salariu minim”

Petru este un bărbat dintr-un sat din raionul Râșcani care de 12 ani, îndeplinește două funcții pentru a avea un salariu decent. Bărbatul are studii în domeniul zootehniei, iar de când toate asociațiile zootehnice din localitate s-au închis, acesta s-a angajat ca distribuitor de combustibil în cadrul unui SRL. Pe lângă funcția de bază, muncitorul îndeplinește ocazional și funcția de contabil, chiar și așa salariul său este unul foarte mic. „În 2006, atunci când m-am angajat, primeam un salariu de 1000 de lei, apoi 1500, iar acum am puțin peste 2000 de lei. Eu sunt mulțumit că am avut întotdeauna de muncă în țară și n-a trebuit să-mi las familia și să emigrez peste hotare” spune angajatul.

Muncitorul nu a avut niciodată un salariu mare, dar cu toate acestea a reușit să construiască o casă, să crească doi copii și să le ofere studii superioare. Bărbatul spune că secretul acestor reușite este economia, răbdarea, munca asiduă și înțelegerea în familie. „Toată viața am muncit, am o gospodărie, unde țin animale și păsări ca să reușim să supraviețuim, pe copii i-am învățat să fie și economi și încetișor le-am făcut pe toate. La țară te poți descurca cu un asemenea salariu, doar dacă muncești și în gospodărie. Eu mă trezesc la ora cinci dimineața, ies din casă și intru înapoi seara târziu”, recunoaște bărbatul de 60 de ani.

„Muncind mai mult și mâncând mai puțin”

Vasile este originar dintr-un sat din raionul Fălești. Timp de 20 de ani, bărbatul a lucrat în calitate de șofer la o asociație piscicolă din oraș, iar în ultima perioadă avea un salariu de 700 de lei. Așa că angajatul nu a mai putut răbda și în urmă cu cinci ani și-a dat demisia. Acum, lucrează în calitate de paznic la un magazin din orașul Fălești și are un salariu de două ori mai mare decât cel anterior. Bărbatul a fost dintotdeauna singurul care aducea bani în casă, pentru că soția sa inițial nu a reușit să-și găsească un loc de muncă, iar mai apoi s-a dedicat creșterii celor trei copii. Cu toate acestea, Vasile spune că a reușit să aibă un trai decent, muncind mai mult și mâncând mai puțin.

„Casa am reușit s-o construiesc încă în perioada Uniunii Sovietice, atunci când materialele de construcție erau mult mai ieftine. Pentru a achita studiile celor trei copii, am făcut economii, am mâncat mai puțin. Au fost ani, în care nu reușeam să-mi cumpăr nici măcar o cămașă. Și acum este dificil, seara muncesc în calitate de paznic, iar ziua pentru a mai câștiga un ban în plus sunt șofer. Mai avem noroc și de copii, care ne ajută financiar, altfel nu cred că ne-am fi descurcat cu 1400 de lei”, conchide paznicul de 59 de ani.

„Cu 2300 de lei, abia de reușesc să achit întreținerea și să mănânc”

Dacă cei de la țară obișnuiesc să cultive legume și să crească animale și păsări domestice pentru a-și asigura o bună parte din alimentația zilnică, atunci cei de la oraș trebuie să-și rezerve un buget și pentru aceste necesități, iar salariul minim reprezintă o adevărată provocare pentru ei. Liuba are 67 de ani și în fiecare dimineață face curățenie într-o instituție publică din Capitală. Femeia a activat o bună parte din viață în calitate de inginer într-o întreprindere de stat. Iar în anul 2000, atunci când toată munca a devenit computerizată și necesită cunoașterea limbii engleze, femeia s-a concediat. Tot în acel an, s-a angajat în calitate de femeie de serviciu cu un salariu de 700 de lei, care acum s-a majorat puțin. Deși s-a pensionat între timp, Liuba nu a renunțat la postul de muncă pentru că viața în orașul Chișinău e foarte costisitoare. „Nu m-am concediat, pentru că nu au fost pretendenți la postul meu de muncă. Am o pensie de 900 de lei și un salariu de 1400. Cu acest venit lunar abia de reușesc să achit întreținerea și să mănânc. Nu știu ce se va întâmpla cu mine, atunci când nu voi mai putea munci”, spune femeia cu tristețe în voce.

„Aveam noroc de părinții de la țară care periodic îmi trimiteau colete”

Nici tinerii specialiști nu o duc mai bine în țara noastră, Andrei a făcut două facultăți și un master în drept, după care s-a angajat în calitate de traducător la o judecătorie din Chișinău. Salariul de 1800 de lei, abia de-i ajungea să-și plătească întreținerea și transportul până la muncă, iar atunci, când și-a întemeiat o familie, neajunsurile l-au copleșit și mai mult. „Am avut noroc de părinții de la țară care periodic îmi trimiteau colete cu produse alimentare, altfel cred c-aș fi murit de foame. Tot părinții au fost cei care m-au scutit de plata chiriei, cumpărându-mi un apartament, în rest eram pe cont propriu. Munceam sperând că voi acumula experiență și voi fi avansat în funcție sau îmi va fi majorat salariul. Între timp, însă m-am căsătorit, am devenit tată și am înțeles că așa nu mai pot continua. Așa că m-am concediat, iar de câteva luni muncesc în calitate de șofer la o companie privată. Mulți râd de mine, spunând că am învățat atât, ca la final să fiu un simplu șofer, mie nu-mi pasă, atâta timp cât acum îmi pot întreține familia”, recunoaște tânărul de 26 de ani.

Salariul minim garantat în sectorul real al economiei Republicii Moldova a fost majorat cu 13,3%, de la 2100 până la 2380 lei pe lună sau 14,09 lei pe oră. Proiectul de hotărâre de guvern, a fost elaborat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi aprobat de către Guvern anul acesta pe 28 aprilie.