Veronica are 25 de ani, iar Gheorghe 27. Cei doi și-au găsit o cocioabă în comuna Ciorescu, de lângă Capitală, iar plata pentru chirie le dă mari bătăi de cap, pentru că banii pe care-i primește Gheorghe pentru munca „cu ziua” nu-i ajunge nici de mâncare.

„Noi ne-am întâlnit în gara de la Piața Centrală. Ea era beată, eu bomjuiam (n. red. aveam o viață de boschetar) pe drumuri. Eram și narcoman. Da, eu nu vreau să ascund ce a fost în trecut, dar acum eu sunt un alt om. Eu am copil mititel. Nu-mi permit să-l pierd. Nu vreau să ajungă copilul meu unde am ajuns eu cu Veronica. Ne-am săturat de drumuri. Umblam, ceream, trimiteam milioane de scrisori la toți, dar nimeni nu ne-a ajutat. Toată lumea ne vorbește. Vrem să-i facem botezul lui Daniel, dar nu avem nimic ”, povestește Gheorghe.

Sunt într-atât de săraci încât tot ce au avut la nașterea copilului au fost patru scutece și o salopetă micuță găsită lângă o biserică din centrul Chișinăului. „Am fost la naștere cu Veronica. Eram foarte emoționat. O țineam de mână și o susțineam. A fost tare greu, mai ales că nu aveam bani, nimic. Medicii au văzut că suntem cam sărăcuți și ne-au adus o pungă cu hăinuțe pentru copil”, spune tânărul.

Dar cea mai mare problemă a cuplului este locuința. Au acumulat aproape cinci mii de lei datorie din cauza chiriei pe care trebuiau să o plătească și proprietara casei îi alungă. Mai mult ca atât, tinerilor le este frică că o să le fie luat copilul, dacă nu o să aibă unde trăi.

Ce spun autoritățile

Primarul comunei Ciorescu, Ivan Scripnic, mărturisește că asistența socială din localitate a fost la ei și i-a ajutat cu ce a putut. „Le-am dus lemne și produse. A fost Gheorghe la noi și i-am propus să se angajeze în câmpul muncii, dar nu avea buletin de identitate. Dacă ar avea viză de reședință în comuna Ciorescu, noi am putea interveni și cu posibilitățile statului. Putem depune ancheta socială la Fondul Municipal de Susținere, apoi se poate de cerut ajutor bănesc de la Consiliul local din localitate. Dar mă gândesc că poate lor le este incomod să se adreseze la noi și să spună că au nevoie de ajutor. Noi îi vom susține”, reiterează oficialul.

Întrebat dacă acest cuplu și copilul lor, o familie social-vulnerabilă, ar putea primi o locuință, funcționarul spune că nu există nicio posibilitate. „Noi avem și lipsă de cadre în medicină, pentru că s-a planificat ca medicii să vină și să locuiască aici, respectiv s-a cerut locuință, cazare ceva, dar noi nu deținem nimic, nicio locuință”, a declarat primarul comunei Ciorescu pentru ziarul TIMPUL.

Responsabilii de la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, la fel, cunosc situația lor, dar au rămas doar cu promisiunile. Raportul întocmit de ministerul de resort este din luna noiembrie a anului trecut, iar altul, mai recent, nu există. „Tinerii se află la un centru de plasament din orașul Durlești. Astăzi, Veronica a ridicat polița de asigurare medicală și mâine vor merge la medicul de familie din Durlești pentru evidența sarcinii. Ei nu sunt pregătiți cu nimic pentru nașterea copilului și cred că noi am putea interveni cu ceva”, se scrie în raportul ministerului din toamna 2016.
Totuși, cuplul nu a mai ajuns iarna aceasta în centrul de plasament. Recent, un grup de părinți s-au implicat activ în ajutorarea familiei și au făcut ceea ce nu au putut face autoritățile. „Gheorghe s-a angajat la prietena mea la o fabrică de cusătorie în Chișinău. O să îl înscrie cu viza de reședință la ea în apartament, pentru ca să îi facem toate actele necesare. Acum i-au dat salariu de 3 500 lei, dar pe parcurs, angajatorul i-a promis că o să fie mărit. În prima zi de muncă, bărbatul a venit pe bicicletă la muncă, chiar dacă noi i-am dat niște bani”, spune Cristina Mastac-Comerzan, membra unui grup care s-au implicat nemijlocit pentru a ajuta tânăra familie.

Acord pentru asigurarea bunăstării fiecărui copil

Însă pentru a preveni astfel de cazuri în care pot fi implicați copiii, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a semnat un acord de colaborare pentru asigurarea bunăstării fiecărui copil cu Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Ministerul Afacerilor Interne. Prin urmare, în perioada martie-mai curent, în raioanele Călărași, Fălești și Ungheni este pilotat Modelul Național de Practici (MNP), care are drept scop unificarea eforturilor factorilor de decizie şi a profesioniştilor din patru sectoare: educaţie, sănătate, ordine publică şi asistenţă socială, în prevenirea apariției riscurilor şi asigurarea bunăstării fiecărui copil.

„Modelul Național de Practici este o inovație necesară pentru Republica Moldova, care vine să creeze un sistem bine pus la punct, bazat pe colaborare intersectorială, responsabil de copil şi familie. Este important să se intervină în etapele de dezvoltare timpurie a copilului, cu suportul necesar și adecvat. Cum va funcționa Modelul în practică? Persoana desemnată observă în mod sistematic bunăstarea fiecărui copil. În cazul în care apare o îngrijorare în comportamentul și starea emoțională a copilului, persoana desemnată planifică oferirea suportului pentru copil sau pentru familie, implicând resursele instituției în care lucrează. După o evaluare a situației, persoana implică și alți specialiști în rezolvarea problemei”, a declarat Stela Grigoraș, ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

Doar că cooperarea intersectorială este obligată prin lege încă din 2013. Potrivit Legii nr. 140 din 14.06.2013, privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, și mai exact articolul 20 despre cooperarea intersectorială. Conform acesteia, angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadru sau subordonate acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, organelor de drept în conformitate cu mecanismul de cooperare intersectorială aprobat de Guvern sunt obligaţi să transmită autorităţii tutelare competente sesizările privind copiii aflaţi în situaţie de risc, precum şi cele privind cazurile de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor în cadrul serviciilor sociale, al instituţiilor medicale, educaţionale, culturale. Ei sunt obligați să participe la activitatea echipelor multidisciplinare în procesul de evaluare iniţială şi complexă a situaţiei copilului la solicitarea autorităţii tutelare locale, precum şi la elaborarea şi implementarea planului individualizat de asistenţă; să realizeze măsuri de prevenire a situaţiilor de risc pentru copii.

„Nu am văzut niciun copil care să învinuiască părinții la cât de gravi și mizerabili ar fi ei”

Aflați în situații de risc au fost și doi copii dintr-un sat din raionul Ungheni. Părinții, consumatori de alcool, au uitat copiii închiși în casă și s-au dus la băut. Dar povestea lor este una fericită, întrucât asistența socială a intervenit și i-a scos din mediul respectiv. Potrivit șefului Direcției asistență socială și protecție a familiei din Ungheni, Tudor Rădeanu, părinții au fost decăzuți recent din drepturile părintești. „Pe copii i-am plasat în asistența parentală profesionistă și am început procedura de adopție a copiilor. Menționez că acestea sunt cazuri tipice care se întâlnesc deseori. Mama și tata fac abuz de alcool și aici persistă din start neglijare, violență, abuz psihologic, economic”, povestește responsabilul din Ungheni, fiind implicat împreună cu raionul în pilotarea Modelului Național de Practici.

Specialistul susține că au diverse pârghii în domeniul asistenței sociale și instrumente mai multe, comparativ cu alții, fapt ce le permite să soluționeze cât mai multe cazuri. „Noi avem un șir de servicii dezvoltate. Noi am fost printre primii care am reformat sistemul rezidențial (școlile-internat) și era o rezistență foarte mare din partea societății, profesorilor. Acum reușim și cu procesele de adopție. Avem deja vreo zece cupluri care au reușit să adopte. Și vreau să vă spun că este foarte frumos când vezi că copiii adoptați seamănă cu părinții adoptivi, sau părinții după ce au adoptat, reușesc să nască alți copii. Dar cel mai important ce vreau să vă spun e că în practica mea de 30 de ani nu am văzut niciun copil care să învinuiască părinții la cât de gravi și mizerabili ar fi ei, tot timpul îi iubesc”, a mărturisit Tudor Rădeanu.

Un studiu efectuat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în anul 2013, în Republica Moldova, fiecare al șaptelea copil se află în situaţie de risc. Din cei peste 170 mii de copiii în dificultate, două treimi sunt copii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare, iar 37,4 la sută sunt orfani, cu părinţi în arest sau decăzuţi din drepturi.

În anul 2015 erau 37890 copii a căror părinți (unicul/ambii) erau plecați peste hotare.
La sfârșitul anului 2015 erau 15 275 copii rămași fără ocrotire părintească.