Prima dată la Chişinău
„A fost prima vizită în Basarabia, iar Chişinăul l-am găsit exact aşa cum mi l-au descris toţi prietenii care l-au vizitat deja – un oraş cu farmec şi cu patimă cuceritoare şi, mai ales, cu foarte multă verdeaţă. Chiar mă gândeam că ar suna puţin ciudat să apară la Chişinău o filială a Asociaţiei MaiMultVerde. Capitala moldovenilor este deja foarte verde. Am descoperit două femei excepţionale, pe Nata Albot şi pe Natalia Morari, şi am avut ocazia s-o cunosc mai bine pe Sanda Filat, soţia premierului moldovean”. În continuare, jurnalistul şi bloggerul român descrie evenimentele la care a luat parte: o licitaţie caritabilă „care a decurs excelent, infirmând rezervele tuturor celor care se temeau că un astfel de eveniment nu va „prinde” la protipendada moldovenească” şi conferinţa TED-x, „unde am asistat la câteva prezentări mai percutante decât orice am mai ascultat la evenimentele similare din România. Ideile lui Sorin Hadârcă, expert în politici publice pe lângă Banca Naţională şi cititor de cursă lungă, şi ale lui Alexandru Zgardan, profesor cu studii la Washington University şi creatorul primului sistem de pensii private din Republica Moldova, mi s-au părut cu adevărat valoroase”.
———————————
Citatele domnului Modârcă
de Ion Grosu
După ce a spus că ne-a mers că nu a distrus integral Chişinăul, dl Modârcă se mai şi supără pe cei care îl acuză că ia mită. „Cât priveşte firmele de proiectări, în oraş sunt o mulţime. Probabil că vina mea constă în faptul că fratele, soţia, feciorul şi doi nepoţii ai mei sunt arhitecţi. Probabil, ar trebui să le spun să lucreze măturători de stradă?”, a accentuat Vladimir Modârcă. Dispreţul arătat pentru colegii săi de la salubrizare şi spaţii verzi este uluitor, mai ales că vine de la un funcţionar-cheie al primăriei. În Germania şi alte ţări Albinuţele şi Abecedarele au – alături de poliţişti, medici şi pompieri – salubrizatori. Asta pentru că nemţilor nu le place să trăiască în murdărie. Ei respectă oamenii care fac curat. Modârcă – nu. Imaginea de alături mi-e suficientă pentru ca să înţeleg calitatea arhitectului Modârcă.
———————————
Condoleanţe, nu felicitări de 9 mai
Toată copilăria m-a urmărit imaginea unei mâini fără două degete. Era mâna bunicului meu Ion care, atunci când a aflat că trebuie să plece pe front, a pus mâna pe o buturugă, a luat toporişca şi a lovit fără să clipească. […] A decis să se mutileze cu mâna lui, dar să stea lângă familie, decât să-l ologească alţii mai rău, iar copiii să-i moară de foame. […] Fratele bunicului, Dănilă, a fost mai puţin norocos. N-avea familie şi nici curaj să-şi căsăpească mâna. Aşa că l-au luat pe front. […] Poate din cauza celor doi fraţi, Ion şi Dănilă, n-am putut niciodată să mă bucur de 9 mai. N-am înţeles niciodată sărbătoarea asta. Nu există nicio feerie, oameni buni. Poate doar să celebrăm, dar nu să sărbătorim un masacru. Pur şi simplu, nu trebuie să uităm că nişte politicieni demenţi, care au ajuns să conducă popoare, au omorât milioane de oameni. Desigur, au fost încurajaţi tacit de alţi politicieni şi de alte ţări, care probabil cred că nu au nicio vină.
———————————
Profanarea drapelului: crimă sau drept?
FOTO: hastingsnonviolence.blogspot.com
Arderea unui drapel stârneşte sentimente controversate. Într-adevăr, din punct de vedere moral, profanarea unui simbol de stat stârneşte furia patrioţilor, chiar şi a celor mai amorţiţi. Dar, dacă lăsăm la o parte chestiunile sentimentale şi analizăm problema raţional, arderea unui drapel poate fi interpretată şi ca o manifestare a libertăţii de exprimare. […] În SUA sunt cunoscute mai multe cazuri în care cetăţenii învinuiţi de arderea drapelul ţării au fost achitaţi de judecată. Doar o singură dată, doi cetăţeni au fost condamnaţi de judecată, dar nu pentru arderea drapelului de stat, ci pentru deteriorarea proprietăţii federale. Drapelele arse aparţineau unei instituţii de stat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
