Idila moldovenească
Ieri ea a fost bătută. Lejer. A pus furculiţa pe masa de călcat. S-a sculat umilă, a pus furculiţa la loc şi şi-a cerut iertare pentru neglijenţă. Azi a fost bătută măr. E şi normal. Că motivele de această dată îs serioase. Mâncarea a fost searbădă. De data asta ea s-a supărat. A plâns şi a început să se gândească la o schimbare. Mâine el va veni cu un buchet de flori, va îngenunchea în faţa ei şi viaţa ei va părea frumoasă. Orice început e frumos.
Poimâine el va ridica mâna la copil. Pentru că e prea gălăgios. Ea, mişcată de gestul de deunăzi îi va ţine parte. Copilul cu adevărat a întrecut orice măsură. În ziua următoare el nu va veni acasă. Ea îşi va face griji. „Ce-i cu el? L-am supărat cu ceva? Trebuie să mă mobilizez, să fac ordine, să pregătesc bucatele lui preferate şi să-l aştept pentru a-i oferi una dintre cele mai pasionale nopţi petrecute vreodată”. A doua zi el va veni acasă. Obosit. Sătul. Ea va fi bătută pentru că e ea. Femeia cu care trăieşte de 15 ani şi care îl iubeşte, indiferent ce face el. (…) Peste un an ea va fi spitalizată cu leziuni corporale grave, copilul va ajunge pe mâna proxeneţilor, iar el se va recăsători. Cu una tânără, frumoasă, cuminte. Ea ştie unde e locul pentru furculiţă. Ea nu ştie doar unde e locul ei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
