Două greşeli în organizarea Supercupei Moldovei de Victor Ciobanu
[…] Consider că aceasta obligatoriu trebuia să fie organizată în capitala Moldovei, la Chişinău, dar nu la Tiraspol. Tiraspolul are o populaţie de 158.000 locuitori, iar stadionul „Sheriff”-ului are 13.000 de locuri. Chişinăul, însă, are o populaţie de peste 780.000 de locuitori, adică de cinci ori mai mare decât a Tiraspolului. Adică un potenţial de cinci ori mai mare ca mai mulţi spectatori să vină la un meci. Am înţeles că la Supercupă au fost maximum trei mii de spectatori, stadionul fiind aproape gol. Or, dacă Supercupa se organiza la Chişinău, pe Stadionul „Zimbru”, sunt sigur că acesta ar fi fost plin […]
A doua greşeală ţine de ora la care s-a desfăşurat meciul: de ce la ora 19.00? La această oră am avut ocazia, până la 21.00, să joc eu însumi fotbal cu băieţii de prin cartier. Credeţi că am mai privit Supercupa? Nu, fireşte. Şi, în genere, între 19.00-21.00 e foarte bune de plimbat, de întâlnit şi discutat cu prietenii etc., dar în niciun caz de stat în casă. Oare nu s-a putut de organizat meciul după ora 22.00 sau de la 21.45, ca la Liga Campionilor?
Nu e de-ajuns că fotbalul moldovenesc are puţini suporteri şi spectatori, dar oficialii FMF, prin deciziile lor, nu contribuie deloc la sporirea numărului acestora. Dacă meciul se juca după ora 21.30, probabil, îl urmăream şi eu la televizor; dacă meciul se juca la Chişinău, probabil, mă duceam şi eu la meci. Aşa, însă, Supercupa a fost practic un eşec, iar „meritul” le aparţine anume celor care au organizat astfel evenimentul.
Despre talentul care nu se pierde de Blogul unui om bun
Sultanul îl chemă pe vizirul său principal şi îl întrebă:
– Câţi poeţi sunt în împărăţia mea?
– O sută.
– Aruncă-i pe toţi în închisoare! ordonă sultanul…
Peste un an, sultanul îl chemă, din nou, pe vizir şi îl întrebă:
– Ce fac poeţii în închisoare? Câţi dintre ei mai scriu poezii?
– Doar zece mai continuă să scrie.
– Scoate-i pe aceştia din închisoare şi dă-le fiecăruia câte un palat!
Peste încă un an, sultanul îl întrebă, din nou, pe vizir:
– Câţi dintre cei zece poeţi mai continuă să scrie?
– Doar doi, răspunse vizirul.
– Aceştia sunt adevăraţii poeţi! exclamă sultanul.
Simpaticul domn Jose de Andreea Chebac
Într-un univers perfect pus la punct şi controlat de o autoritate supremă, apare o formă de haos. Dintr-o dată lucrurile din jur încep să capete un iz de aventură şi un ins normal devine erou de roman.
Imaginaţi-vă o lume în care totul se vrea controlat, în care vieţile oamenilor sunt cunoscute şi clasate în fişe şi dosare. Autorul ilustrează perfect o astfel de rigiditate absurdă plasând personajul central al romanului în lumea birocratică.
Domnul Jose este un umil funcţionar al Arhivei Generale, locul în care sunt păstrate informaţii despre toţi oamenii vii sau morţi din această lume. Comun ca şi numele său, bărbatul şi-a trăit jumătate din viaţă în ritmul monoton al serviciului, respectând cu sfinţenie regulile, fără să aibă pasiuni sau fericiri şi lipsit de viaţă personală. Dar aici intervine hazardul care îl face pe eroul nostru să înceapă să-şi trăiască propria existenţă urmărind o altă viaţă. Într-un mod inexplicabil, el face o obsesie pentru o femeie al cărei dosar îl găseşte în Arhivă […]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
