E o poveste veche și tristă cu această faimoasă „Poștă a Moldovei”. Multe s-au schimbat în țara asta de la `90 încoace, numai nu „Poșta Moldovei”. Precum codrul în poezia lui Eminescu:
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost, așa rămânem.
API nu exagerează deloc când afirmă că „Poșta Moldovei” se comportă ca un monopolist. Chiar e prea moale spus. Când ziceam mai sus că e o poveste veche și tristă, mă refeream la faptul că eu cunosc activitatea acestei instituții, m-am ciocnit cu ea încă de prin 1999, când lucram la altă publicație. Se schimbă guvernele, se schimbă parlamentele, președinții de republică, iar „Poșta Moldovei” rămâne pe loc, neschimbată și doar într-un singur domeniu e „în pas cu viața” – în cel al majorării prețurilor. Această instituție, citez în continuare din demersul API, nu poate fi determinată „să manifeste respect pentru editorii de presă scrisă din Moldova, tratându-i ca pe nişte parteneri de afaceri egali în drepturi”. Ea profită de faptul că e singurul difuzor de ziare (în spațiul rural) și practic face ce vrea. Spun asta ca să înțeleagă și cititorii că anume „Poșta Moldovei” este acel „factor” care nu ne permite să ieftinim abonamentele. Pentru a nu lovi în bugetul cititorului, de multe ori redacțiile merg la sacrificii care pun până la urmă în pericol însăși apariția publicațiilor. Deși noi am solicitat în repetate rânduri, fapt remarcat și de API, „metodologia de calculare a tarifelor pentru difuzarea ziarelor şi revistelor, îmbunătăţirea calităţii muncii subdiviziunilor ÎS „Poşta Moldovei”, argumentarea economică a tarifelor pentru oferirea informaţiilor suplimentare despre abonaţi, precum şi pentru includerea publicaţiilor în catalogul de abonare, inserarea suplimentelor la ziar, afişarea posterelor de abonare etc.”, toate aceste solicitări rămân fără răspuns.
Toate fostele conduceri, repet, cunoșteau problema și nu au reacționat. Cunoaște această problemă și actuala guvernare, personal domnul Filat. Am discutat această problemă cu Domnia sa, acum trei ani. Nimic nu s-a schimbat. Majorările de tarife preconizate pentru anul 2013 sunt cu adevărat periculoase. În condițiile de secetă ale acestui an când oamenii de la țară vor avea cu mult mai puțin bani – iar abonații noștri de bază sunt oamenii de la țară -, majorarea tarifelor va pune pe butuci și puținele publicații de limba română care au mai rămas.
Mă gândesc dacă nu cumva chiar asta se dorește. Dacă ziarele ar fi de stat și ar cânta, nu ar critica guvernarea, cu siguranță, tarifele „Poștei Moldovei” ar fi mai mici, cu mult mai mici… Știți dumneavoastră de ce.
