Damascul și Bagdadul, sub asediul SI

Irakul şi Siria sunt ocupate în mare parte de combatanţii Statului Islamic, Damascul şi Bagdadul sunt două redute asediate, apărate de armate naţionale care sunt doar o umbră a ceea ce ar trebui să fie. Cohortele SI au dat o lovitură fatală visului arab? Din Ramadi (Irak) la Palmira (Siria), gruparea extremistă islamistă a şters frontierele moştenite după dezmembrarea Imperiului Otoman şi au făcut să explodeze două state care se vedeau moderne. Islamul politic a fost bulversat de „califatul” terorii, autodecretat anul trecut de liderul SI.

Nu este sigur că acest „califat” va dura în pofida succeselor spectaculoase actuale, dar ceea ce va dura este hăcuirea regiunii, fragmentarea suveranităţii şi o instabilitate permanentă, dacă nu haos, apreciază analişti occidentali.

O tectonică a plăcilor geopolitice. Întreaga regiune a devenit un uriaş teren de manevră unde doi giganţi musulmani ne-arabi îşi mişcă pionii – Turcia, care merge în pasul Imperiului Otoman, şi Iranul, în cel al Imperiului Persan. Arabia Saudită se sprijină pe statutul de apărător al celor două principale locuri sfinte ale Islamului – Mecca şi Medina –, dar în pofida petrodolarilor ezită să supraliciteze în această periculoasă partidă de poker. Arabia Saudită ezită, având temeri atât faţă de Iran, cât şi faţă de SI. Singura mare putere arabă ca subzistă este Egiptul generalului Abdel Fattah al-Sissi, care utilizează toate mijloacele pentru neutralizarea pericolului islamist. Faţă de această sângeroasă lansare de petarde, americanii şi europenii dau dovadă de prudenţă.

Ofensivă irakiană

Forţele irakiene, susţinute de miliţiile şiite şi de triburi, au lansat sâmbătă o contraofensivă împotriva grupului Statul Islamic, prima după capturarea oraşului Ramadi, capitala provinciei Al-Anbar, de organizaţia jihadistă, săptămâna trecută. Al-Anbar este o provincie imensă care se întinde între regiunea Bagdad şi frontierele iordaniană, saudită şi siriană. În această provincie, pe care o controlează în mare parte, ca şi în alte regiuni din Siria şi din Irak, SI şi-a proclamat „califatul” în iunie 2014.

Operaţiunile au început pentru eliberarea zonelor din jurul Ramadi şi s-au înregistrat „progrese semnificative”. Şeful principalei forţe tribale din zonă, şeicul Rafeh Abdelkarim al-Fahdawi, a anunţat „o largă participare a combatanţilor tribali la operaţiune”. Operaţiune la care mai participă poliţia locală şi federală, forţa de intervenţie rapidă a Ministerului de Interne, soldaţii armatei regulate şi forţele paramilitare şiite ale Unităţilor de mobilizare populară.

În Irak, coaliţia internaţională, condusă de SUA, contra SI pare incapabilă să oprească avansarea grupului jihadist, care profită de instabilitatea politică pentru a-şi întinde controlul.Profitând de dezintegrare şi haos, SI a pus piciorul şi în Libia, în special în oraşele Derna şi Sirta. În ultimele zile, trupele califatului au învins cele mai bune forţe guvernamentale la Tripoli şi Tubruk, vizând unirea oraşelor cucerite pe coasta Mediteranei.

Steagul negru, la Palmira

La New York, Consiliul de Securitate s-a declarat „îngrijorat” pentru miile de locuitori rămaşi în Palmira după ce SI a ridicat steagul negru deasupra acestui oraş antic din centrul Siriei, vecină cu Irakul, în special pentru femeile şi copiii din oraş, având în vedere „practica cunoscută a SI de răpiri şi exploatare”. Bătălia pentru Palmira, angajată la 13 mai, a făcut 500 de morţi, zeci de persoane printre care civili, au fost decapitate sau împuşcate. Dispunând de zeci de mii de combatanţi, grupul jihadist acuzat de crime contra umanităţii a recurs la multiple execuţii, răpiri, violuri, decapitări, epurare etnică, în ofensive şi în regiunile căzute sub controlul său.

SI a cucerit oraşul irakian Ramadi şi pe cel sirian Palmira, înainte de a avansa spre sud pentru a cuceri ultimul post de frontieră controlat de regimul lui Bashar al-Assad. Totul în mai puţin de o săptămână, extinzându-şi controlul auto-proclamatului „califat” asupra unei largi zone teritoriale transfrontaliere. Organizaţia teroristă a profitat de haosul produs de războiul civil din Siria pentru a câştiga teritorii din 2013, iar după cucerirea Palmirei controlează jumătate din Siria. Adevărat punct rutier de întretăiere, Palmira se află în provincia Homs, frontalieră cu cea irakiană Al Anbar. Palmira este un oraş antic cu vestigii arheologice înscrise în patrimoniul UNESCO, numit şi „Perla deşertului”. După ce jihadiştii au distrus mai multe tezaure arheologice în Irak, comunitatea internaţională se teme că vor face aceleaşi distrugeri şi la Palmira.

SI şi-a revendicat prezenţa şi în Arabia Saudită vineri, 22 mai, prin primul său atentat-sinucigaş contra regatului saudit. Atacul a fost comis în interiorul unei moschei şiite din provincia Qatif, în estul ţării, în timpul marii rugăciuni de la finele săptămânii. Autorităţile au anunţat că atentatul a făcut 21 de morţi şi 82 răniţi, iar explozia a fost detonată de un kamikaze saudit, care s-a amestecat printre credincioşi. Deflagraţia a devastat marea moschee din Al-Quedeeh, localitate la nord de Qatif, capitala şiiţilor saudiţi, minoritate care constituie circa 10% din populaţia regatului şi suferă de discriminări, la originea unei mişcări protestatare în 2011, violent reprimată de poliţie.

În afara revendicării atentatului, SI a anunţat crearea unei noi provincii în Najd, regiunea Riad, care este leagănul wahhabismului, versiunea ultrarigoristă a Islamului, în vigoare în Arabia Saudită. În calitate de gardian autoproclamat al ortodoxiei sunnite, regatul este concurentul numărul 1 al lui Abu Bakr al-Baghdadi, şeful SI,în teren religios. Baghdadi, care se pretinde „calif” şi „prinţ al credicioşilor”, nu încetează să cheme la revoltă contra liderilor saudiţi, pe care îi califică drept uzurpatori în solda „cruciaţilor” şi a „evreilor”. Conştient de pericolul care creşte la frontiera de nord, Riadul s-a integrat în coaliţia internaţională condusă de SUA şi participă la raidurile aeriene asupra poziţiilor jihadiste.

sursa: romanialibera.ro