Dan Dungaciu în exclusivitate pentru Timpul: „Unii, la Chișinău, au deschis șampania prea devreme… AME este un proiect născut mort”

Silviu Tănase: Domnule Dungaciu, la Chișinău se menține suspansul în legătură cu viitorul guvern, deși Pirkka Tapiola, amabasadorul UE în R. Moldova, spune că „nu ne interesează cine este în guvern, ce culoare are guvernul. Ceea ce ne interesează este ce face guvernul”.

Domnul Tapiola a sugerat ceva de genul acesta deja la finele anului trecut, când afirma că UE va putea colabora foarte bine cu PCRM dacă acesta va ajunge la guvernare. Era probabil perioada când „monstruoasei coaliții” îi dădeau tuleiele… Problema cu declarația dlui Tapiola din aceste zile este că nimeni nu crede în ea! În primul rând nu crede nimeni la Chișinău. Dacă ar fi crezut cu adevărat asta, liderii PLDM, mai ales, și liderii PD, nu s-ar mai fi străduit atât să salveze aparențele și ar fi făcut demult un guvern votat de comuniști. Ar fi guvernat cu PCRM, direct sau indirect, și nu ar mai fi pus în scenă acest spectacol inestetic și jignitor cu candidatura dlui Leancă. Problema este că și liderii PLDM și cei de la PD știu foarte bine că pentru UE nu va fi deloc indiferent cine va fi premier și cine va susține guvernare. De aici circul la care asistăm astăzi. În al doilea rând, se pare că nici europenii pe care dl Tapiola i-ar reprezenta la Chișinău nu cred vorbele amabasadorului lor. Căci dacă e așa cum spune ambasadorul Tapiola, atunci ce sens mai avea să vină troica reprezentanților popularilor, socialiștilor și liberalilor din Parlamentul European ca să negocieze cu politicienii de la Chișinău un guvern explicit PLDM-PD-PL, cu Acord semnat, tocmai pentru a evita intrarea directă sau indirectă la guvernare a comuniștilor? Dacă le este indiferent guvernul, de ce se străduiesc așa de tare? Evident că e o mare contradicței cu ceea ce spune dl Tapiola. Iar în ceea ce privește politica celui mai important actor european, respectiv politica Germaniei în regiune, este cât se poate de neeuropeană, dacă ar fi să-l credem pe dl Tapiola. Consilierul cancelarului Merkel face vizite repetate la Chișinău și trimite mesaje clare liderilor încercând, in extremis, să salveze o coaliție proeuropeană și un premier asemenea. Nici chiar domnul Christoph Heusgen nu crede ce a spus ambasadorul Tapiola.

Ambasadorul Pirkka Tapiola a mai spus că nu vor fi afectate fondurile destinate R. Moldova de viitoarea formulă politică de la guvernare.

Îmi mențin întru totul afirmația pe care am făcut-o deja: există suspiciuni la nivel de instituții internaționale, pe care nu le pot numi aici, pe circa 60% dintre fondurile UE alocate R. Moldova. Consecința va fi o și mai mare severitate pe care troica FMI – Banca Mondială – UE o vor manifesta față de Chișinău. Iar cine crede că atitudinea nu va fi influențată de configurația politică a guvernului se înșeală grav. Sigur că va fi! „Faptele” guvernului de care vorbește domnul Tapiola vor conta cel mai mult, asta e clar, dar „faptele” și atitudinea față de ele depind și de guvernare. Iar domnul ambasador știe mai bine decât noi că de aici înainte severitatea finanțatorilor va fi și mai mare: prin 2013, gestionarea fondurile europene au stârnit un mare scandal la Chișinău, ceea ce l-a făcut pe premier, ca soluție de criză, să mute fondurile de la Cancelaria Guvernului la MAEIE. O poveste urât mirositoare, cu reacții dure în marile cancelarii europene. Iar mai încoace, deja la începutul anului s-au redus banii europeni pentru reforma justiției: cei 60 de milione alocați se reduc simțitor din lipsă de progrese ale R. Moldova. Acum, după refuzul PLDM și PD de a reforma Procuratura Generală și justiția în acord cu cerințele europenilor, cum credeți că se vor aloca acești bani? Vor spori sau vor scădea? Întrebarea e retorică, firește… Mai mult, dacă nu contează guvernul care va fi, oare ce crede domnul Tapiola despre toate condiționările puse de PCRM pentru sprijinul pentru votarea guvernului și care țin de Declararea anului 2015 Anul Veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei – sunt măsuri de reformă în acord cu cerințele UE? Dar despre setul de 15 inițiative ale PCRM înregistrate la Secretariatul Parlamentului și care, toate, presupun cheltuieli de la bugetul de stat pentru că se referă la majorare de burse, acordare de ajutoare sociale, anulare de datorii, creștere de pensii etc.? Sigur, ne putem face că nu vedem aceste „fapte”, dar asta nu înseamnă că ele nu există… Iar amânarea, la comisii, a acestor proiecte, prin votul comun al AME și PCRM, nu înseamnă decât un „blat”, o înțelegere între cele două tabere care, de fapt, sunt una singură.

Președintele României Klaus Iohannis a declarat zilele trecute că dorește o coaliție formată din toate partidele proeuropene de la Chișinău, dând de înțeles că ar dori și cooptarea PL la guvernare.

Aceasta ar fi soluția cea mai simplă și cea mai rezonabilă, care ar asigura inclusiv locul de premier domnului Leancă. Era un mesaj așteptat, deși iritant pentru unele cercuri de la Chișinău care deja au desfăcut șampania. Nu-i nimic, s-au mai văzut cazuri când dopul trebuie pus la loc… Să fim realiști: nu a fost mare entuziasm extern după constituirea AME, iar semnalele de felicitare după constituirea Alianței pentru o Moldova Europeană au fost aproape inexistente. Au existat doar mesaje pe linie de partid, și asta după mai bine de 48 de ore: fiecare familie de partide a reacționat în funcție de prezența la guvernare a reprezentanților săi: popularii și socialiștii au salutat AME, liberalii au regretat-o. Dar mesaje de felicitare de la Comisie, comisari europeni, Parlament etc. nu au fost. Dimpotrivă, chiar, dacă ne gândim la reacția europarlamentarrului Monica Macovei. Paradoxul a fost altul, însă: Moscova nu a părut deloc deranjată de constituirea AME, iar Igor Dodon și partidul său, deși au călătorit cu toții la Kremlin, nu au avut la întoarcerea la Chișinău, practic, nicio reacție negativă față de AME. Nici când PCRM a făcut pactul cu „euro-unioniștii”, nici când s-a ales speakerul cu votul partidului lui Voronin. Tăcerea Moscovei și a socialiștilor – care ar fi putut profita politic mult mai mult de ceea ce s-a petrecut, dar li s-a pus surdină! – este semnul cel mai grav al evoluțiilor de la Chișinău, pe care europenii, în special Berlinul și, firește, Bucureștiul, prin recenta declarație a președintelui Iohannis, le-au înțeles foarte bine. În realitate, dincolo de mizele politice sau morale, aducerea, direct sau indirect, a PCRM la guvernare are și mize geopolitice. Înseamnă o victorie post-electorală a Rusiei prin pârghiile pe care le va avea la Chișinău. Și asta devine tot mai limpede pentru toată lumea. Mai ales că deja limbajul politic de la Chișinău sugerează că s-a tras frâna de mână în parcursul european: alianța nu mai este pentru integrare europenă, doar pentru o „Moldovă europeană”, ceea ce nu înseamnă nimic: și georgienii, și armenii, și ucrainenii sunt europeni, dar asta nu înseamnă că integrarea lor europenă este realistă. Voci oficiale de la Chișinău vorbesc de „ancorarea” la UE, nu de integrare europeană, subit, politicienii de la Chișinău nu mai depun cerere la Secretariatul Comisiei, după ce anul trecut erau toți convinși că așa trebuie procedat, iar „consolidarea societății” și reintegrarea regiunii transnistrene devin acum mize principale. Europa poate să mai aștepte. Copilul alintat al Parteneriatului Estic îi dă ultima lovitură acestui instrument, oricum croit prost, prin predarea controlului guvernului celor care conduceau R. Moldova atunci când Parteneriatul Estic a fost inițiat. Adică lui Vladimir Voronin și partidului său. Ne-am întors cu șase ani în urmă… S-a terminat cu „poveștile de succes” și cu happy-end-uri.

Ce va urma la Chișinău?

Balshoi Circus este încă în oraș și reprezentația continuă… Dar oamenii realizează că „regele” AME este, de fapt, gol, și că un guvern minoritar va fi un guvern controlat de PCRM. Cred că vălul alunecă tot mai jos de pe statuia „monstruoasei coaliții”. Spectacolul cel mai important care se desfășoară acum la Chișinău sub ochii noștri este bătălia pentru interpretare. Întrebarea este care tabără va reuși să își impună interpretarea contextului post-electoral și să o facă credibilă în ochii publicului? Dacă la început părea că victoria e de partea adepților „monstruoasei coaliții”, care acreditau ideea că: doar așa se va salva Moldova Europeană, că doar așa vom evita anticipatele, că nu e o alianță, de fapt, cu PCRM, că vinovat e numai PL și intrasigența lui Mihai Ghimpu, că europenilor nu le pasă de cine guvernează etc. – vedem că în ultima vreme această interpretare pălește. E tot mai greu de livrat, tot mai greu să găsească adepți. Pare că această campanie nu mai are suflu, deși a avut la dispoziție un arsenal întreg de televiziuni, ziare, posturi de radio, comentatori internaționali. Acum lasă senzația că nici măcar adepții ei nu mai cred în ea. Au obosit. Fac pași înapoi și își caută scuze. În plus, să nu uităm că a apărut în R. Moldova un soi de „partid facebook”, mult mai critic față de AME, față de tentativele de a justifica ceea ce nu se poate justifica, respectiv readucerea la guvernare, fie și indirectă, a PCRM. Deci, văd în acest moment un declin vădit al susținătorilor unei coaliții cu PCRM, care, chiar dacă se va realiza, nu are niciun viitor. E un proiect omorât din fașă. E un coktail Molotov care le va exploda în față inițiatorilor lui. Din păcate, sentimentul acesta îl au și promotorii acestei coaliții eurocomuniste, de unde și unele gesturi disperate din ultima vreme care te lasă perplex.

La ce vă referiți, mai concret?

La un caz pe care am avut neplăcerea să îl trăiesc recent la Chișinău și care mi-a dat senzația unei căderi în timp. E vorba despre participarea mea la emisiunea „Istoria în mișcare” moderată de o veche și admirabilă cunoștință, domnul Alecu Reniță, la postul de Radio Vocea Basarabiei. Vorbesc de ziua de sâmbătă, 31 ianuarie. Au fost circa două ore de dialog, de la 10.00 la 12.00, care, pentru mine, cel puțin, au trecut extrem de repede și de plăcut. După telefoanele pe care le-am primit ulterior, am înțeles că și pentru unii radioascultători. Incitat de telefoane și de comentarii, am încercat să ascult emisiunea, în reluare de la ora 20.00, conform grilei postului de radio. Spre surprinderea mea, în locul emisiunea noastre cânta… Mirabela Dauer. Am aflat ulterior că după emisiunea de dimineață, a sunat un telefon care a scos emisiunea din grila de seară și, în consecință, nu a mai fost reluată… Sentimentul pe care l-am avut e greu de descris. Am colaborat intens cu acest post de radio care, odinioară, era chiar „vocea Basarabiei”. Am colaborat inclusiv în momentele lui cele mai grele când, înainte de 7 aprilie, aproape doi ani de zile citeam, săptămânal, un editorial pentru radioascultătorii acestui post de radio. A fost una dintre perioadele cele mai grele ale presei de la Chișinău, dar, pe de altă parte, cu cele mai mari satisfacții pentru oricine a funcționat atunci în spațiul public. Și să văd că acest post de radio procedează precum cei împotriva cărora luptam împreună înainte de 2009 îmi lasă un gust amar. E o degradare fără precedent.

Credeți că se pot întoarce acele vremuri?

Nu, nu în această formă. Diversitatea e prea mare, dar asta nu trebuie să ne înșele. Cartelizarea presei e o realitate și în R. Moldova, și e greu să scapi din presiunea politico-financiară. Episodul de la radio Vocea Basarabiei e un semn prost pentru ce se poate petrece pe viitor. Am avut senzația că mă întorc în timp, am avut o vagă nostalgie după Antena C și emisiunile pe care le realizam acolo cu Lucia Culev.

Vom avea alegeri anticipate?

Asta este un soi de sperietoare pentru cei care se opun unei alianțe cu PCRM. E ridicol. Nu, nu vor fi alegeri anticipate. Și asta pentru că principalii perdanți ai acestor eventuale anticipate sunt, în primul rând, PLDM, care are un electorat care se simte trădat de asocierea cu PCRM, apoi chiar PCRM, al cărui electorat este și el dezgustat de susținerea necondiționată pentru pro-europeni. PD-ul nu va fi atât de afectat, ținând seama de compoziția electoratului său, PL ar crește indiscutabil și spectaculos, iar socialiști ar crește, cel mai probabil, și ei. Prin urmare nici PLDM nici PCRM sau PD nu vor anticipate. Deci, nu vor fi anticipate. E doar o retorică ieftină. Alta e miza electorală: alegerile locale, iar punctul lor fierbinte va fi Chișinăul. În cazul neintrării la guvernare a PL, polarizarea va fi majoră, politică și geopolitică, așa cum era prin 2007. Electoratul din Chișinău este altceva decât electoratul republicii și e greu să fie păcălit.

Va fi domnul Leancă premier?

Cred că domnul Leancă nu vrea să conducă un guvern votat de comuniști și are dreptate să nu vrea asta. E în joc credibilitatea și destinul său politic. Și cred că tot mai mulți membrii PLDM simt asta și simt capcana în care au intrat. În timpul crizei din interiorul AIE2 din 2013, după ce Parlamentul l-a demis pe domnul Filat din funcția de premier și Curtea Constituțională l-a oprit să mai candideze, am spus atunci limpede că soluția pentru menținerea AIE2 este nominalizarea urgentă a unui alt premier, respectiv domnul Iurie Leancă, pe care l-ar fi acceptat toate trei partidele. Până la urmă, asta s-a întâmplat, deși prețul plătit de AIE2 a fost prea mare, respectiv ruperea PL și inventarea unui partid de buzunar care a ajuns la cota electorală a unui… Oleg Brega. Astăzi, cred la fel că votarea domnului Leancă în funcția de premier ar rezolva o mare parte din problemele de credibilitate ale politicienilor din R. Moldova, în ochii propriului electorat și al Europei, inclusiv al României. Cu o singură condiție: domnul Leancă să fie premierul AIE3.

Timpul.md