Interviu

David Jesse: „Eu aş investi în educaţie, nu în testare ori cuantificarea cunoştinţelor prin examene standard”

– Când şi cu ce scop aţi venit în Moldova?
– Am venit aici în anul 2003, eram voluntar în organizaţia Corpul Păcii. Am stat doi ani de zile la sudul Moldovei, în satul Sadaclia, raionul Basarabeasca. Acolo am învăţat limba, am colaborat cu cei de la şcoală şi primărie, am organizat mai multe activităţi pentru copii, un club de jurnalism. Apoi am fost lector la USM, la Sociologie şi Asistenţă Socială. Acum sunt director general la Consiliile Americane în Moldova. Noi organizăm programe de schimb de experienţă pentru elevi, studenţi, profesori şi specialişti în diverse domenii. Scopul este acelaşi: nu contează dacă este un program pentru elevi ori pentru parlamentari, important este să vadă un alt mod de viaţă, alte metode de lucru, de colaborare. Sunt mulţi participanţi care atrag atenţia la casele mari, ori, în cazul primarilor, la bugete mari, dar esenţa programului este să vadă cum lucrează colegii lor, cum îşi gestionează timpul, banii şi personalul. Nu contează dacă acolo bugetele au mai multe zerouri, ei trebuie să vadă care sunt priorităţile.

– Promovaţi intens mobilitatea academică şi schimbul de experienţă. Cât este de important, în concepţia dvs., ca tinerii să beneficieze de asemenea proiecte?
– Consiliile Americane şi-au început activitatea în Moldova în anul 1993, şi atunci aveam doar programe academice pentru elevi, studenţi şi profesori. Astăzi avem mai mulţi participanţi care lucrează şi care beneficiează de programe scurte. Dacă cu 20 de ani în urmă, programele erau de la şase luni până la doi ani de zile, acum mai mult sunt programe de două săptămâni sau maximum zece luni. Şi asta pentru că este mai ieftin, dar şi din lipsă de timp. Toţi lucrează de dimineaţă până seară şi e greu să găseşti persoane care pot să-şi permită să lase serviciul pentru un schimb de experienţă de 1-2 luni. E dificil. Participanţii vor ceva mai practic, nu teoretic. Noi avem un program de stagiere unde particpanţii din Moldova lucrează umăr la umăr cu colegii lor americani, ca să aibă posibilitatea să vadă zi cu zi cum activează.

– În ultimul timp la noi se discută intens despre sistemul educaţional, reformarea acestuia. În acest context, comparând învăţământul din SUA cu cel din Moldova care ar fi similitudinile şi care ar fi deosebirile?
– În ambele ţări, învăţământul public până în 16-18 ani este obligatoriu. Noi tot ne axăm pe matematică şi ştiinţă, dar noi suntem mai slabi decât europenii ori asiaticii la acest capitol.

Deosebirea ar fi că în America se promovează intersectarea domeniilor şi se axează pe specializare aşa ca aici în Moldova. De exemplu, un student care a absolvit facultatea de arte plastice poate să studieze medicina, sau de la biologie poate să-şi continue studiile la management. Noi promovăm aşa ceva. Eu am studiat antropologie şi sociologie, şi apoi management şi afaceri, iar după – dezvoltare internaţională. Mai mult, eu nu am avut o facultate, ci am ales cursurile pe care le-am dorit de la 4-5 facultăţi, şi mi-am creat propriul curriculum.

De asemenea, în America, în şcolile primare noi promovăm mai mult gândirea critică, să nu acceptăm ideile aşa cum le spun politicienii, ori alte persoane cu autoritate. Trebuie să întrebăm de ce. Aici se vorbeşte intens despre schimbările privind bacalaureatul, iar în SUA nu există aşa ceva, nu sunt examene de absolvire. La fiecare şcoală, în fiecare oraş, fiecare are metoda sa de absolvire şi nu există BAC.

Eu am trei copii, acasă vorbim româna, sunt la grădiniţă şi degrabă vor merge la şcoală. Şi eu mă tem că administraţia şi profesorii o să se axeze pe BAC ori examene internaţionale şi nu pe dezvoltarea personală a copiilor, a gândirii critice ori cultivarea anumitelor valori. Un prieten de-al meu care are băiat în clasa a II-a, îmi povestea că în prima săptămână a avut pentru acasă de memorizat o poezie de Eminescu şi exerciţii la matematică. Băiatul are 8 ani şi aşteptările sunt prea mari de la unul ca el, iar în rezultat, părinţii ajută copiii să-şi facă temele sau i le rezolvă integral. După părerea mea, ar fi mai corect ca copilul să poată simţi că el poate face ceva singur.

– Ce credeţi că ar trebui să schimbe autorităţile noastre în sistemul educaţional, ca el să fie unul eficient şi care să dea rezultate?
– Eu nu aş vrea să fie un curriculum standard pentru toţi. În Moldova sunt şcoli de stat şi private, şi ultimele sunt obligate să urmeze curricula ministerului, plus nişte limbi, sporturi etc., care oferă un program încărcat. Asta e o boală a globalizării că vrem mai mult şi mai repede. Eu aş fi mai impresionat dacă ar fi mai uşor de deschis o şcoală privată cu alte filosofii de educaţii, poate ceva mai practice, ceva bazat pe ecologie, de exemplu. În America avem şcoli unde, spre exemplu, un întreg semestru, elevii studiază biologia pe o corabie, ori pe o insulă, şi învaţă cum să lucreze în echipă. În SUA sistemul educaţional este foarte flexibil. Mai multă diversitate ar fi bună pentru societate, pentru economie. Mai mult, eu aş investi în educaţie, nu în testare, cuantificarea cunoştinţelor, a potenţialului prin examene standard. Eu aş atrage mai mult atenţia la cunoştinţe, nu la note.

– Interacţionaţi cu tinerii care au fost în SUA, aceștia au văzut şi alte metode de instruire. Cu ce impresii revin ei?
– Elevii care vin din America, cu programele noastre, spun că cel mai interesant este faptul că ei şi-au ales singuri obiectele pe care au dorit să le studieze. Aici este sistemul de promoţii, cu 20 de colegi înveţi 4-5 ani, pe când acolo la fiecare lecţie sunt 20 de oameni străini şi trebuie să comunici cu ei. Sunt foarte multe activităţi extracurriculare organizate şi finanţate de administraţia liceului. Aici activităţile sunt contracost şi sunt concentrate în diverse zone ale capitalei. Acolo sunt diverse cluburi de interese pe care dacă le alegi trebuie să mergi regulat.

Consider că atunci când copiii au mai multe oportunităţi de a alege ceva pe urmă, când sunt adulţi au o experienţă bogată de a decide. Dacă părinţii şi profesorii ajută prea mult tânărul nu dezvoltă abilităţi de analiză a avantajelor şi riscurilor.

– Ce aţi învăţat în aceşti ani de la moldoveni şi ce credeţi că ar trebui moldovenii să înveţe de la americani?
– Când eu eram elev, am avut mulţi prieteni care au venit în SUA prin programe de schimb şi care au rămas surprinşi de faptul că la noi aveau posibilitatea de a alege mai multe activităţi gratuit, că îşi pot alege obiectele pe care vor să le studieze şi profesorii nu sunt pretenţioşi. Şi eu am învăţat de la ei să preţuiesc acele oportunităţi care nouă ni se ofereau. De asemenea, în urma schimburilor de experienţă pe care le organizăm, spre exemplu, în programele cu primari, autorităţile americane învaţă de la moldoveni cum să facă lucruri mari cu bani puţini. Acum sunt probleme bugetare în America, dar e vorba de micşorarea bugetelor cu 5% şi toţi se plâng, în Moldova bugetele sunt mici şi primarii sunt mai rezistenţi la aşa schimbări. Colegii americani au ce învăţa de la moldoveni cum să fie mai flexibili sau cum să facă un subotnic, pentru că în America conceptul de voluntariat este cu totul altul decât aici.

– Vă mulţumim! 

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.