La început, le dădeam un dram de dreptate, căci fiecare dintre noi, fiind mai întâi oameni şi după aia bloggeri, are dreptul la opinie. Iar orice părere, oricât de incomodă pentru cineva ar fi, trebuie respectată.
La un moment dat, totuşi, mirarea mea s-a prefăcut în dezgust. Şi anume din cauza că foarte mulți autori ai mesajelor anti-Chirtoacă sunt cunoscuți ca şi exponenți ai valorilor europene. Tot ei se văicăresc la unison, ca la priveghi, atunci când vine vorba despre șansele tot mai minuscule ale RM de a se apropia de UE. Respectivele schimbări de macaz atât de grăbite şi radicale ale unor pretinși formatori de opinie, după cum se consideră bloggerii noștri şi unii jurnalişti mai neinspiraţi, ne arată că aceștia au renunțat la minte și se lasă manipulați aidoma unor javre, în cel mai bun caz, de vocea mulțimii, iar în cel mai rău caz – de bacşişul pe care îl primesc de la CINEVA…
Demnitatea pântecelui, copiii ei şi noua generaţie
Cunosc un redactor de ziar, care a lins cu nesaţ fundurile tuturor guvernărilor RM de la independență încoace. La fel, există și alți jurnaliști cunoscuți care, în anii ‘90, şi-au rupt cămăşile de pe ei în lupta pentru limba română, după 2001 şi-au rupt părul din cap pentru „limba moldovenească”, după 2009 erau gata să se arunce sub tren pentru limba română, iar acum se mişcă de ici încolo ca nişte balansoare și așteaptă schimbarea… Dacă îi apuci de ureche şi îi întrebi de ce sunt atât de mititei la suflet, ei fac imediat o mină plângăreaţă și-ţi spun că au familie și copii. O fi şi aşa, bre, dar nu numai tu ai familie! Şi dacă ești în stare să te metamorfozezi imediat în numele minciunii, e foarte lesne să pricepem câtă demnitate vor avea copiii tăi. Dacă dezvolţi în odraslele tale demnitatea pântecelui şi a altor plăceri fizice şi materiale, tu eşti un criminal în raport cu ei. Pentru că nu mai creşti oameni, ci dobitoace. Atunci degeaba trăieşti şi faci copii. Mai mult folos ai aduce societăţii dacă ai face uşi şi ferestre sau chiloţi şi şosete…
Nu vă grăbiţi, nu-mi săriţi în cap! Mai sus m-am referit doar la jurnaliștii care au trăit în perioada sovietică și, la acea vreme, și-au dăruit rațiunea partidului, de dragul cârnațului de două ruble și al sucului de trei copeici. În consecinţă, fără să crâcnească, aceştia au fost toată viaţa niște jalnice marionete ale celor care îi conduc.
Dar iată că a venit timpul să vorbesc şi despre voi, dragi copii ai independenţei, care, deşi nu vă interzice nici puiul de şarpe să gândiţi liber şi să aveţi demnitate, vă schimbaţi feţele ca nişte fete de cartier. Astăzi v-aţi alineat în corul anti-Chirtoacă şi zâmbiţi ca nişte nerozi… Dar dacă v-aţi dezis de minte, ar trebui să vă rămână măcar urechile. Oare la ele nu ajung aplauzele frenetice ale lui Dodon și ale celorlalți de teapa lui? Sau aveţi mintea atât de spălată, încât nu înțelegeți că, din cântecul vostru mizerabil, nu are de câștigat altcineva, decât Moscova…
N-am votat cu Dorin Chirtoacă
Eu n-am votat la alegerile locale nici cu Dorin Chirtoacă, nici cu Zinaida Greceanîi, fiindcă n-am încredere nici în unul, nici în altul. Dar nu m-am lăudat cu respectiva decizie şi chiar cei mai apropiaţi oameni pe care-i am află abia acum despre aceasta. De bine, de rău, a fost alegerea mea, care nu trebuie să-i influențeze pe alții. Când am decis să nu votez, am pornit inclusiv de la ideea lansată de colega mea, jurnalista Natalia Morari, care spune că visează să nu mai avem în cadrul alegerilor opțiuni geostrategice.
Acum, însă, în ciuda mofturilor mele şi ale celorlalţi, situația a fost de altă natură. Bine, n-am votat, dar fiţi de acord că, în situația în care Rusia caută să cotropească Ucraina, când provocările la Nistru sunt pe muchie de cuțit, când Moscova a preluat deja controlul asupra nordului şi sudului RM, precum şi a raionului Orhei, numai un dement ar putea să urle că-și iubește țara, pe de o parte, iar pe de altă parte să bocească că Dorin Chirtoacă a luat Chișinăul… Dar dacă ar fi câștigat Greceanîi, măi patrioților proromâni și proeuropeni, și Rusia ar fi pus mâna pe Chişinău, aveați să triumfați? Sau, la fel, ați fi bocit?
Mătăsaru cel adevărat şi adevărul lui
Pe Anatol Mătăsaru îl ştie toată ţara: şi porcii, şi măgarii, şi politicienii, şi oamenii simpli. Dar eu am avut ocazia să-l cunosc abia duminica trecută, pe 14 iunie, în ziua alegerilor. Și am descoperit în el un om nou – Mătăsaru cel pe care-l cunoaște toată Moldova e diferit de adevăratul Mătăsaru. El nu este nici câtuşi de puţin nebun, după cum cred unii, ci, dimpotrivă, este un om cumpătat, un bun gospodar şi un familist de excepție. El nu fumează, nu consumă alcool şi, oricât ar părea de straniu, nici droguri, chiar dacă are un dosar penal pentru aceasta. Drama acestui om s-a născut din curajul său de a lupta cu orice preț pentru drepturile sale. A ajuns în dizgrația funcționarilor țării, a fost răpus, dar s-a ridicat, a fost intimidat și maltratat, dar a rămas cu fruntea sus.
Am purtat cu el o discuție foarte interesantă, în care mi-a explicat şi el de ce nu votează cu nimeni. Şi, cel puţin de data aceasta, Mătăsaru a avut perfectă dreptate. El mi-a explicat că majoritatea angajaților Primăriei, mulți dintre care sunt pe bună dreptate extrem de corupți, au fost şi rămân în funcții, indiferent de edilul capitalei. Ăştia au fost și cu Urecheanu, şi cu Ursu, și cu Chirtoacă. Dacă vreun primar îndrăznește să-i miște din loc, acesta este chemat imediat în judecată. Și, din câte se știe, corupţii sunt repuși în funcții, iar primarul rămâne cu buza umflată, indiferent dacă îl cheamă Dorin Chirtoacă sau Zinaida Greceanîi…
Căţeluşii-bloggeraşi naivi ca o copeică
Să revenim la Chirtoacă al nostru, pentru care n-am votat nici eu, nici Mătăsaru, nici alții. De la opincă până la vlădică, toată ţara ştie că el este reprezentantul PL, dar şi că acest partid se plasează pe ultima poziție în clasamentul furturilor în comparaţie cu alte formațiuni politice care s-au perindat pe la guvernare în RM. Evident că nimeni nu ne poate asigura că Dorin Chirtoacă nu a furat nimic, căci banul e ochiul dracului, iar puterea e murdară și-i corupe chiar şi pe cei mai neprihăniţi indivizi. Eu nu știu ce a furat Chirtoacă, dacă a şi făcut-o, însă, îi rog frumos pe cei care cunosc despre aceasta să compare volumul furturilor actualului primar cu cele comise, în parte, de toate ceilalţi lideri politici care ne-au condus vreodată ţara. După acest exerciţiu, aş vrea să-l văd pe primul patriot care va arunca piatra în Chirtoacă.
Cine ne cumpără jurnaliştii şi bloggerii nu e greu să ne dăm seama. Şi aici gafa nu este a cumpărătorilor, ci anume a vânzătorilor de demnitate, din păcate… Pentru că, cel mai degrabă în acest caz, spălătorii de creieri nu sunt Dodon şi Usatîi, dar celelalte două partide prooccidentale, care se află la guvernare. Căutând să-şi lustruiască cât de cât imaginea pătată în fața oamenilor profund dezamăgiți de ei, aceștia sunt gata să șteargă cu Dorin Chirtoacă podeaua Primăriei. De aceea nu-i costă nimic să arunce câte un 200-300 de euro unor căţeluşi-bloggerași naivi ca o copeică. Mai mult, acestora li se promite că, de vor fi cuminciori și ascultători în continuare, vor trăi foarte bine. Fireşte că nu din punct de vedere moral sau spiritual, deoarece sufletul în lumea noastră nu mai contează, ci din punct de vedere material. Tragedia tinerilor bloggeraşi constă în faptul că, dacă sovieticii le ofereau bătrânilor noştri un viitor cât de cât asigurat în schimbul demnităţii, bloggerașii de azi nu primesc nimic. De regulă, ei sunt doar folosiți, apoi aruncați peste gardul partidului, ca niște prezervative…
Repet, eu n-am votat cu Chirtoacă, pentru că nu am încredere în el. Dar înfrângerea lui Dodon, ca să nu murdăresc numele dnei Greceanîi, m-a bucurat. Deoarece, în caz contrar, am fi pierdut țara.
