De ce Putin l-a vrut mort pe Prigojin

Într-un articol publicat luna aceasta în Foreign Affairs, Tatiana Stanovaya, membră importantă a Carnegie Russia Eurasia Center, a examinat factorii de stres care presează tot mai puternic pe regimul lui Vladimir Putin – și în special efemera rebeliune condusă de Evgheni Prigojin, șeful companiei militare private Wagner. Rebeliunea a fost „rezultatul inacțiunii lui Putin”, scria ea, iar clemența de care a beneficiat ulterior Prigojin l-a făcut pe președintele rus să pară „mai puțin puternic”.

Dar e posibil ca miercuri Putin să-și fi primit în sfârșit răzbunarea: Prigojin figurează pe lista victimelor prăbușirii unui avion privat în apropiere de Moscova. Editorul executiv Stuart Reid a discutat cu Stanovaya în aceeași zi. Conversația lor a fost editată pentru a fi mai clară și mai concisă, relatează Foreign Affairs citat de Rador.

Pe baza a ceea ce știm, cât de probabil e ca prăbușirea să fi fost deliberată?

Avem motive întemeiate să credem că Putin e interesat de o astfel de prăbușire. Dar chiar și dacă ar fi cu adevărat un accident, elitele și demnitarii din Rusia îl vor considera un act de represalii. Kremlinul și Putin personal sunt de bună seamă interesați să alimenteze astfel de suspiciuni. Putin l-a calificat „trădător” pe Prigojin, astfel că mulți politicieni conservatori din Rusia trebuie să fi fost șocați de cât de blând s-a purtat Putin cu el după rebeliune. Prigojin se plimba liber între Belarus și Rusia. Putin l-a primit la Kremlin. I-a permis să-și ducă viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei care erau șocați pot spune astăzi: „Acum înțelegem logica lui Putin”. Putin nu mai pare slab. Pare că recapătă controlul.

Spune-ne despre soarta pe care Putin le-a promis-o celor care-l provoacă.

Putin a declarat în mod repetat în anii anteriori că trădătorii trebuie să moară. El a afirmat că moartea lor trebuie să fie crudă și că ei trebuie să sufere. Dar Prigojin nu e un trădător clasic. Da, e adevărat că Putin a declarat după rebeliune că fusese vorba de cineva care a îndrăznit să provoace statul într-un moment în care acesta se confrunta cu o agresiune externă. Dar Putin mai declarase și că oamenii își pierd mintea în vreme de război. Abordarea lui față de Prigojin a fost un pic mai blândă decât ar fi fost față de cineva care și-ar fi trădat deliberat patria.

Dar, în definitiv, chiar nu văd ce valoare ar mai fi putut avea Prigojin pentru Putin după rebeliune. Unii spun că Prigojin ar fi deținut kompromat referitor la Putin și acesta ar fi fost motivul pentru care Putin nu îndrăznea să se descotorosească de el. Eu am fost sceptică în privința aceasta. Deci, ce sens ar fi avut să-l țină în preajmă? Unicul motiv pentru care Putin l-ar fi tolerat pe Prigojin ar fi fost ca el să aibă un oarecare merit militar în Ucraina și Siria. Dar chiar ar fi fost acest lucru suficient pentru a-l ierta? Înainte de ce a pățit acum Prigojin eu eram destul de convinsă că Putin va găsi o cale să scape de el. Poate nu fizic: nu eram sigură că Putin ar fi vrut acest lucru. Mă gândeam că mai degrabă ministerul de externe sau GRU sau FSB – oricine – va găsi o cale ca, în timp, să-l văduvească pe Prigojin de tot ce are. Și totuși, acum vedem ce vedem în plan fizic.

Cine beneficiază de pe urma ieșirii lui Prigojin din decor?

Mulți. Pentru cei care-l considerau pe Prigojin o amenințare la adresa statului, moartea lui înseamnă dreptate. Pentru militari, birocrați, siloviki, servicii de securitate, conservatori, militariști – pentru toți cei care considerau că Prigojin a mers prea departe -, aceasta a fost soluția corectă. Astfel că eu nu cred că Putin și Kremlinul vor depune prea multe eforturi de a convinge publicul că lucrurile n-au stat așa.

Ce va face grupul Wagner de acum încolo?

Sunt ruși care scriu pe Telegram că, dacă uciderea lui Prigojin nu a fost un accident, atunci a fost o mutare cam riscantă din partea statului. Ar putea provoca nemulțumire, iritare și o reacție negativă din partea simpatizanților lui Prigojin. După mine, nu vom vedea nici un fel de reacție semnificativă. Simpatizanții lui Prigojin au fost dezamăgiți de rebeliunea lui contra statului. Opinia lor e că în vremuri atât de dificile nu e cazul să fie zdruncinată barca. Se poate vedea și în sondaje: înainte de rebeliune Prigojin beneficia de multă simpatie, dar după aceea aceasta s-a prăbușit. Mulți ruși i-au întors spatele lui Prigojin fiindcă gândesc astfel: „Poți să lupți contra corupției din Ministerul Apărării, poți critica armata pe canalul tău de Telegram, dar nu te poți răscula împotriva statului”. Astfel că nu mă aștept la vreo revoltă serioasă contra Kremlinului sau la ceva pro-Prigojin, pro-Wagner. Poate vor fi niște episoade minore, dar nimic important.

Susținătorii lui îl vor considera martir?

Nu cred. Prigojin era un om furios cu care nu se putea trata ușor. Nu cred că are admiratori care-i vor călca pe urme, care vor încerca să-i continue activitatea. Chiar și cei care au crezut în Prigojin vor lua ce a pățit el ca pe un avertisment pentru oricine ar încerca să repete ce a făcut el. Oamenii vor fi speriați, și mai cu seamă cei care au rămas alături de Prigojin până acum. Imaginați-vă numai: probabil că gândesc că ei urmează.

Ce înseamnă moartea lui Prigojin pentru forțele Wagner care au fost în Ucraina?

Wagner s-a stabilit acum în Belarus, și forțele ei și-ar putea continua unele activități în Africa și Siria. Însă ușile către Ucraina îi sunt închise. Unii comandanți din Wagner sperau că în vreo două luni Putin i-ar fi chemat înapoi și le-ar fi spus: „Îmi pare rău, m-am înșelat în privința voastră. Avem nevoie de voi. Vă rog să vă întoarceți”. Erau doar vise deșarte.

La ce vei fi atentă în zilele următoare, pe măsura ce praful se va risipi?

Aș urmări cum prezintă televiziunea rusă situația. Tonul lor despre Prigojin și moștenirea lui va indica modul în care caută Kremlinul să influențeze opinia publică. Ce parte din istorie va păstra și ce parte va rescrie cu privire la rolul jucat de Prigojin și Wagner în război? Aș fi atentă și la evoluția anchetei oficiale – dacă va încerca să servească vreo versiune digerabilă a evenimentelor sau dacă le va minimaliza importanța.

Aș urmări și reacția taberei patriotic-conservatoare pe Telegram. Cum vor reacționa criticii ministerului apărării? Vom vedea vreo emoție, indignare referitor la cele petrecute? Se vor înfuria pe Putin? Se vor simți pierduți? Va fi interesant de văzut ce vor simți ei și ce va face Kremlinul în privința lor. Putem observa de asemenea și postările rușilor de rând – cât de relevant consideră ei că a fost evenimentul și cum se raportează la el. Și, firește, va trebui să monitorizăm îndeaproape ce se întâmplă cu Wagner în Belarus.

Sursa: Stiripesurse.ro