Un sfert din efectivul Armatei Naţionale îl reprezintă femeile. Ele îşi desfăşoară activitatea în medicină, transmisiuni, justiţie, logistică, contabilitate, topografie şi relaţii publice.
Una dintre acestea este maior Elena Milcenco, jurist militar, participant la diferite conferinţe şi la alte evenimente internaţionale în domeniu. Face parte din Armata Națională de 9 ani jumătate, pe care i-a început în Batalionul „22” de menținere a păcii. Așa cum studii pentru juriști militari, în R. Moldova, nu se fac, maiorul Elena Milcenco a urmat studii de Drept în țară, iar apoi a făcut școala juridică și cursuri de Drept operațional în SUA, Rusia și Suedia.
Întrebată dacă există problema discriminării în funcție de gen, în cadrul ministerului sau a armatei, aceasta mi-a amintit că este jurist care reprezintă interesele Ministerului Apărării și ale Marelui Stat Major în instanțele de judecată și i s-a dezvoltat instinctul de a sări în apărarea structurii. „Nu-mi place când se focusează atât de mult pe teme gender. Eu nu înțeleg de ce oamenii s-ar uita la mine ca la o femeie în Armată și nu ca la un specialist. Mi-e absolut indiferent dacă vorbesc cu o femeie sau cu un bărbat, ci doar dacă este profesionist sau nu. Și da, eu îmi doresc ca peste tot, inclusiv în R. Moldova, să fie pus accentul anume pe acest criteriu. Eu nu lupt cu stereotipurile, eu mă comport de parcă ele n-ar exista”, afirmă jurista militară Elena Milcenco.
Tot din Batalionul „22” de menținere a păcii, face parte și locotenentul Helga Chebac. Juristă și ea de profesie, a participat la exerciţii naţionale și este pacificator. Se specializează pe reguli de angajare, este atentă să nu aibă loc ilegalități, relații neregulamentare, deci juridica și disciplina sunt prerogativele ei.
„În armată nu există femeie sau bărbat”
De la ea aflăm că juridica militară diferă foarte mult de cea civilă. „Nu spun că, în armată, nu există protecția drepturilor omului, ea există, iar noi menținem implementarea acesteia. În același timp, este o diferență dintre respectarea dreptului la viața civilă și respectarea acestuia în domeniul militar. În primul rând, discriminarea gender lipsește cu desăvârșire. În armată nu există femeie sau bărbat, există militarul care are un oarecare grad, funcție și obligații funcționale. Nimic mai mult sau mai puțin. O altă diferență este și desfășurarea serviciului în sine. Regulile sunt foarte stricte, nivelul disciplinei este mult mai înalt. Domeniul nostru necesită rezistență înaltă la stres și o pregătire psihologică pentru situații de criză. Trebuie să gândim limpede, să acționăm strict și să îndeplinim ordinele. Militarul are statut personal. Eu, locotenent Chebac, sunt persoană juridică și am dat jurământul față de patrie și popor să apăr interesele statului. Respectiv, orice daună și abatere de la disciplină, pe care aș face-o, se pedepsește mult mai aspru”, explică jurista militară.
În caz de război, locotenent Chebac își va păstra obligațiile de jurist, inclusiv cele de consiliere a comandantului, la moment maiorul Deli.
Nimic mai puternic decât adrenalina în zbor
De la birocrație, revenim la sol cunoscând-o pe Elena Catruc, căpitan, medic militar din Batalionul cu Destinaţie Specială „Fulger”. Denumirea unității militare o descrie perfect. „Inițial a fost în batalionul de Gardă, dar am fost transferată la inițiativa mea. Aveam nevoie de adrenalină, doream să mai încerc în ceva nou, să-mi depășesc unele bariere și să arăt că putem fi într-un pas cu bărbații. Acum sunt șefă a Serviciului medical, ceea ce implică și salturile cu parașuta, ieșirile, poligoanele. Primul salt l-am avut în 2013, acum am 20”, ne povestește aceasta în două clipite.
Pentru a sări cu parașuta, e nevoie de absolvirea cursului de parașutări care presupune trei etape – teoretică, practică și plierea parașutei. Dacă le treci pe toate și ești sănătos tun ești admis la salturi. „Prima oară am sărit de la înălțimea de 1200 de metri. La fiecare pas în aer ai emoții, indiferent de experiență. Chiar și cei cu peste 100 de salturi au tahicardie când se deschide ușa navei”, afirmă căpitanul Catruc.
Prima din Armata Națională
Armata Națională dispune de un teren special unde sunt simulate ieșirea din aeronavă, unde se învață aterizările la sol, cum se țin picioarele, rotirile la sol, aterizarea fără traume etc. „Oricum, totul depinde cum ieși din aeronavă. Dacă ieși corect, atunci sunt 50% că aterizezi corect. Dacă ai ieșit întors, te-ai prelins, problemele se încep de sus. Deci sunt două momente care trebuie respectate”, explică medicul militar. Întrebată care sunt senzațiile din timpul zborului, aflăm că „mai puternic decât adrenalina nu se simte nimic cât este în aer”, iar la aterizare, spune căpitanul Elena Catruc, simte ușurarea și satisfacția personală că a făcut totul corect.
A urmat trei cursuri medicale în SUA, de lider de bază, altul avansat în acordarea primului ajutor în traume și altul de acordare a primului ajutor pe câmpul de lupte. Plus la aceste trei cursuri, a ales să facă și Școala Airborne (n.red.: Școala de parașutare), devenind astfel prima femeie soldat din Armata Națională a R. Moldova pe care a absolvit-o. Deși absolvise cu brio școala locală și-a dorit să avanseze. „Ei sar din alte aeronave, fac alte tipuri de salturi precum cele de noapte sau cu echipament. La noi nu aveam posibilitatea s-o fac, dar acolo le-am făcut pe toate. Până acum se trimiteau doar bărbați acolo. Poate că se temeau că nu vor respecta cerințele fizice. Dar am trecut-o cu brio”, explică Elena Catruc. Cursurile au avut loc în perioada ianuarie-mai 2016, pe care le-a absolvit cu 4 monede de excelență.
„Din cauza unui pacient muribund, putem pierde trei”
O zi ordinară în unitatea din care face parte căpitanul Catruc, începe cu 15 minute înainte de ora 8, timp care și-l ia fiecare pentru a îmbrăca uniforma. La ora 8, are loc adunarea generală, volanta, punerea misiunilor, după, începe rutina, examinarea pacienților etc. În ieșirile de companie totul este diferit. Deșteptarea are loc la 5 dimineața, după care urmează o oră obligatorie de pregătire fizică, igiena personală, masa, apoi instruirile, antrenamentele ajustate la aria operațională, precum situația de război, simulată pe poligon. „La nivelul meu, eu pot acționa în orice situație dificilă. Mă simt sigură pe mine. În schimb, nu mă pot pronunța despre cât este de pregătită țara. Noi doar primim ordinele și le executăm la timp și întocmai. Când intri în armată, anume pe asta se pune accent – trebuie să înveți să respecți superiorii, să-i asculți și să le îndeplinești ordinele”, explică căpitanul.
„Începând din școală, eram medicul clasei. Crescând mai mare, eram foarte bună la chimie și la biologie și am avut un impuls de a studia medicina. După rezidențiat, m-am gândit că aș putea să îmbrățișez două cariere – de apărare a țării și dragostea față de pacient, pe care le-am combinat cu succes”, își amintește căpitanul. La fel ca în drept, medicina civilă se aseamănă cu cea militară, cu mici excepții. Cea din urmă îi poate pune pe medici să ia decizii în secunde numărate. „În ariile operaționale, acordarea primului ajutor diferă de civile, traumele sunt cu mult mai grave în cazul unui conflict. În rest, e același lucru, oricum trebuie să salvezi viața pacientului indiferent de metode. De altfel, pe câmpul de luptă, acordăm ajutor pacienților conștienți. Dacă pierdem timpul pentru un soldat inconștient, putem pierde trei soldați cu hemoragie, viețile cărora pot fi salvate cu un garou”, explică medicul Elena Catruc. Din cauza unui pacient muribund, armata poate pierde trei. Acesta este triajul, asimilat de orice militar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
