Scepticismul privind extinderea în continuare a UE vine nu numai de la liderii politici de la Chișinău. Mesajele pesimiste privind extinderea UE vin, discret, din chiar inima UE. Valul de criză care a lovit din nou Europa, dacă nu anulează, apoi îndepărtează pe o persoană nedefinită extinderea UE și, implicit, aderarea R. Moldova la comunitatea europeană. În aceste condiții asupra mentalității societății acționează ceva de genul legii „vaselor comunicante” – dacă „torni” aici, se „ridică nivelul” în partea opusă. Și invers. În cazul R. Moldova știm unde se „toarnă” și unde se va… „ridica nivelul”. În acest sens, un analist politic scria recent că în R. Moldova există „o linie de atracție geopolitică care vine din partea Moscovei și nu a fost anulată de nimeni”. Este adevărat, scrie acesta, că guvernarea „poate de sute și mii de ori să repete că Uniunea Euroasiatică nu reprezintă o perspectivă atractivă pentru noi, însă trebuie să ne gândim și la scenariul prost în cazul în care UE nu se va mai extinde, se va opri la Prut, va pierde dinamismul de dinainte, atunci s-ar putea ca RM să nu mai aibă alte alternative…”.
Va fi cu totul slut la Prut, dacă se va întâmpla asta. Sunt întru totul de acord cu autorul citatului: în acest caz, indiferent de declarațiile politicienilor noștri, „spațiul eurasiatic ar putea să devină un liman pentru moldovenii lăsați de izbeliște”.
Se pare că moldovenii prea repede s-au lăsat bătuți, prea repede au început să devină eurosceptici. Există, evident, suficiente forțe în R. Moldova și în afara ei care au interesul ca „virusul” euroscepticismului să atace cât mai activ starea de spirit a moldovenilor. Se dorește așa ceva, fiindcă acest virus, ca orice alt virus, în anumite condiții poate evalua de la euroscepticism la antieuropenism, situație care deja s-a observat în cazul votării Legii antidiscriminare. Aceste forțe sunt reprezentate de partidele politice de stânga, tradițional filoruse și dirijate de Rusia, în strânsă colaborare cu unii lideri ai Mitropoliei Moldovei, subordonate canonic Moscovei, care acum câțiva ani au fost pe punctul de a declanșa un adevărat război religios în Moldova, miza antieuropeană nici nu mai era camuflată, ci declarată deschis. Această campanie – chipurile, împotriva homosexualilor -, care a durat mai bine de un an, a fost una prin excelență antieuropeană, împotriva cursului proeuropean al R. Moldova. Cu siguranță, campania de „luptă împotriva „homosexualilor” a îngroșat rândurile euroscepticilor. Și vina nu e numai a celor care au mușcat din nada lui Marchel. Cum ar trebui să reacționeze un om simplu căruia de ani de zile i se vorbește despre „integrarea europeană”, dar nu se întâmplă nimic și această Europă ne ține cinic la distanță, ne înglodează în datorii uriașe și ne impune „valori” pe care o societate ca a noastră nu le poate accepta.
Deși nu numai ei sunt vinovați de acest nou fenomen, numit euroscepticism, care se transformă vertiginos, sub ochii noștri, în antieuropenism militant, trebuie să răspundă și actualii lideri politici ai RM care s-au cam jucat de-a integrarea europeană. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: nici o guvernare (începând cu cea a lui Snegur-Druc, și terminând cu cea a lui Timofti-Leancă) nu a avut un proiect politic clar de edificare a acestui stat. Toate guvernările moldovenești, fie de stânga sau de centru-dreapta, care s-au succedat la Chișinău, în loc să se preocupe de identificarea principiilor pe care urmează să fie consolidat acest stat, „luptau” pentru apărarea… statalității lui. În felul acesta, societatea a fost împărțită și învrăjbită după criterii politice, geopolitice, identitare, religioase ș.a.m.d. De ce acum să ne mirăm de faptul că această „statalitate” nu prea există, iar moldovenii, și după două decenii de la declararea independenței, se află într-o confuzie și derivă identitare care anulează orice efort de instalare a normalității în această fostă republică sovietică.
Euroscepticismul, devenit antieuropenism, se înscrie perfect în teoria moldovenismului de toate culorile și nuanțele – singurul proiect politic care, se pare, e pe placul actualei guvernări.
Fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014
