Sâmbătă, însă, pe 6 aprilie, când a împlinit prima sută de ani, am găsit-o în capul mesei, înconjurată de cele mai dragi ființe – două fiice, doi feciori, șase nepoți și cinci strănepoți, care au venit s-o felicite cu ocazia secolului de viață împlinit chiar în această zi. Din partea Consiliului raional Strășeni a fost prezent Sebastian Șaptefrați, care i-a oferit cinci mii de lei. N-a venit cu mâna goală nici primarul comunei, Valeriu Filip. El i-a adus din partea administrației publice locale două mii de lei, dorindu-i multă sănătate și doar bucurii de la copii, nepoți și strănepoți.

„Domnul m-a învrednicit să pot lucra”

„Păcat ar fi să-l supăr pe Dumnezeu. La vârsta mea, Domnul m-a învrednicit să pot încă lucra. Dimineața, când mă scol, mai întâi îmi hrănesc mâța. O cheamă Mursica. Fierb fasole, lapte cu orez, fac de toate. Apoi, ies în curte să caut de gospodărie. Acum, la săpat grădina mi-a ajutat feciorul Vasile. Dar să știți că eu încă prășesc. Cresc roșii pentru fiice, feciori, nepoți și strănepoți. Să ia de la mama și bunica, să mă pomenească. Atâta timp cât mă pot mișca, nu stau o clipă degeaba”, ne povestește Maria Gonța.

Copiii bunicii

Bunica Maria – așa i-am zis noi – s-a născut, precum spuneam, pe 6 aprilie 1913. În 1935 s-a căsătorit cu Timofei Gonța, născut în 1912. Studii nu are, a învățat să citească de la copii. Pe parcursul vieții a lucrat în colhoz, a fost meșteriță la cusutul hainelor pentru familie și cetățeni. Cei doi soți s-au bucurat de-a lungul căsniciei lor de bună înțelegere și pace. În familia lor s-au născut patru copii. Tudor Gonța, n. 1937, medic, doctor în științe medicale, a lucrat în calitate de profesor, iar în ultimii ani a fost șef la un sanatoriu de tuberculoză din România. Ana Dumitrașcu-Gonța s-a născut în 1939. A lucrat timp de 55 de ani profesoară de matematică, dintre care 20 – la Pănășești, Voinova și Ialoveni, iar 35 – la Chișinău. Ea are doi copii. Elizaveta Gonța, n. 1946, lucrează în calitate de colaborator științific la Muzeul „A. S. Pușkin”. Mezinul, Vasile Gonța, născut în 1951, are studii superioare în domeniul construcțiilor. A lucrat inginer-constructor. Are și el doi copii.
„Tata a trăit 92 de ani, mama a trecut de sută…”

Rând pe rând, am făcut cunoștință cu cei patru copii ai bunicii, pensionari deja. Vasile Gonța ne spune că vine la Pănășești mai cu seamă iarna, dar și primăvara, când o ajută pe mama la săpat în grădină. „Tata a murit la 92 de ani. Noi credeam că mama n-o s-o ducă atât de mult – era slabă și firavă. Scara, însă, s-a întors invers. Să-i dea Dumnezeu sănătate și ani mulți înainte!”, i-a urat el omagiatei.
Secretul longevității – munca și mișcarea
De la Ana Gonța-Dumitrașcu aflăm că a crescut și a fost educată într-o familie muncitoare. „Secretul longevității mamei, dar și a tatei a fost munca și mișcarea. Chiar și vara trecută ea ne punea câte ceva în geantă, zicând – cât mai trăiesc, luați de la mama!”, afirmă fosta profesoară de matematică. „Noi ne-am crescut și educat singuri. Am avut cei șapte ani de acasă, care ne-au fost de folos toată viața”, zice, la rândul ei, Elizaveta Gonța.

„Părinții mi-au creat toate condițiile să fac carte”

Feciorul cel mai mare al bunicii, Teodor Gonța, se află departe de casă – locuiește în București. A absolvit Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” (1961). În 1970 și-a susținut teza de doctor în științe medicale. Până în 1989 a fost profesor universitar. „Tot timpul mi-am educat studenții în spirit românesc. În România am lucrat medic primar, apoi am fost directorul unui sanatoriu. De trei ani culeg roadele pensionării. Le sunt recunoscător părinților că au fost atenți față de mine și mi-au creat toate condițiile ca să fac carte”, ne-a spus Teodor Gonța.

„Bunica ne spune: pe mine nici moartea nu mă ia”

„Mă mândresc că bunica a ajuns la 100 de ani. Adeseori ea ne spune în glumă – pe mine nici moartea nu mă ia. O ajutăm cât putem și vrem să fie împreună cu noi încă mulți ani înainte!”, a afirmat nepotul bunicii, Dorian Dumitrașcu.
Nouă nu ne rămâne decât să-i dorim bunicii un car de ani și să fie la fel de sprintenă și vioaie, așa cum am cunoscut-o la… prima sută de ani!