Declarația unui grup de deputați români din Republica Moldova, care au votat Declarația de Independență față de imperiul rusesc

Pentru românii de la Est de Prut, luna august este cea mai fierbinte lună politică. Este luna care ne-a adus acasă Limba Română și Independența față de imperiul rusesc, dar și luna în care s-au produs cele mai mari crime împotriva românimii –   pactul criminal Stalin-Hitler de la 23 august 1939, care a dat undă verde ocupării de către Rusia a teritoriilor românești de la est de Prut la 28 iunie 1940 și reocuparea lor la 24 august 1944.

Aceste evenimente sunt repere majore în istoria tuturor românilor, dar, în mod deosebit, în viața basarabenilor.

Suntem siguri că, în aceste zile, oficialitățile vor vorbi despre Independența

R. Moldova, dar nu vor pomeni nimic despre lupta pentru identitatea ei românească, vor povesti despre Limba română, dar nu și despre lipsa unei inițiative de modificare a rușinosului articolul 13 din Constituție, posibil că, sumar, vor scăpa o vorbă despre pactul criminal Stalin-Hitler, dar absolut nimic despre ocuparea ruso-sovietică de la 28 iunie 1940 și 24 august 1944.

Evenimentele lunii august, care au dus la revenirea acasă a Limbii Române, 31 august 1989, și la desprinderea de imperiul rusesc, 27 august 1991, în niciun caz, nu ar fi fost posibile fără Mișcarea de Eliberare Națională și Renaștere Românească! Iată despre EA, mai mult ca sigur, nu se va pomeni absolut nimic, fiindcă după 1992, a devenit un subiect tabu pentru autorități și stataliști. Iar guvernanții actuali, fără să deschidă un manual de istorie pentru clasele primare sau să întrebe părinții despre evenimentele din anii1986-1992, declară cu aroganță că nimic nu s-a făcut până la ei. Ce tupeu!

Mișcarea de Eliberare Națională și Renaștere Românească, după ocuparea de la 24 august 1944, nu a dispărut, ea a fost prezentă permanent sub o formă sau alta – în mediul universitar, școlar, medical, printre muncitori și țărani. Uneori răbufnea, prin arborarea unui tricolor sau demolarea unei plăci comemorative a ocupanților, prin proteste modeste la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt sau printr-o scrisoare de ajutor, adresată Bucureștiului, alteori lua chipul unei candele aprinse în memoria celor deportați pe vecie „în siberii de gheață” sau a unei rugăciuni pentru revenirea la România.

Atunci când regimul criminal ocupant nu a mai fost capabil să dețină controlul total, pentru a suprima orice manifestare națională, din cenușa străveche, ca pasăre fenix, s-au ridicat băștinașii, cei care au ținut permanent aprinsă candela românească. Aceștia s-au regăsit sub TRICOLOR, declanșând lupta pentru drepturile și libertățile românilor basarabeni. Centrul gravitațional a devenit intelectualitatea națională, iar cheia de boltă – săptămânalul „Literatura și Arta”.

Dacă azi Limba Română este prezentă în Basarabia, ar trebui să evocăm acel nucleu de români temerari de la „Literatura și Arta” care, cu riscul de a fi arestat sau lichidat, a transformat săptămânalul în tribuna populară a tuturor luptătorilor pentru cauza națională.

Prima mare victorie a Mișcării de Renaștere Românească a fost readucerea ACASĂ a Limbii Române și Alfabetului Latin. Au urmat acțiuni temerare, care au destabilizat regimul ruso-sovietic, precum blocarea tancurilor la parada de la 7 noiembrie 1989, confruntările de la Ministerul de Interne, proteste săptămânale, articole permanente împotriva sistemului ruso-sovietic de ocupație etc.

Mișcarea de Eliberare Națională și Renaștere Românească, care exprima doleanțele a milioane de moldoveni, a fost mandatată să-i reprezinte în Primul Parlament, ales democratic, prin vot direct. Alegerile au adus „ora astrală” a românilor din stânga Prutului, care a finalizat cu desprinderea legală de la imperiului rusesc.

Chiar dacă reprezentanții Mișcării au deținut doar o treime din mandate, aceștia au determinat orientarea Republicii Moldova spre spațiul românesc. Este adevărat că încă o treime dintre deputați manifestau simpatii față de ideea libertății și a independenței față de imperiului rusesc.

Astfel, acest contingent restrâns a venit cu inițiative fundamentale de revenire la originile noastre românești, care au dus la adoptarea celor mai importante decizii:

• Declarația de Suveranitate;
• Legea cu privire la Puterea de Stat;
• Ratificarea Declarației Universale a Drepturilor Omului;
• Legiferarea Tricolorului și a Imnului „Deșteaptă-te, române!”;
• Scoaterea în afara legii a Partidului Comunist;
• Declarația de Independență față de imperiul rusesc.

Toate reușitele Primului Parlament reprezintă opera românilor basarabeni și nu a adepților „teoriei staliniste a moldovenismului”, care luptau pentru păstrarea imperiului rusesc, numit Uniunea Sovietică. Declarația de Independență este un document magistral, care arată întregii lumi buletinul de identitate românească a Basarabiei, deschizând drumul spre Declarația de UNIRE!

Pentru a stopa întoarcerea noastră ACASĂ, imperiul rusesc declanșează în 1992 conflictul armat,înmormântând pentru un timp IDEALUL cel sfânt în tranșeele de la Nistru.

Evenimentele care au urmat după agresiunea rusească ne-au îndepărtat de România și Uniunea Europeană. Marionetele de la Chișinău, în frunte cu Luchinschi și Diacov, Voronin și Roșca, Filat și Lupu, Dodon și Greceanîi au preluat puterea absolută și au păstrat R. Moldova pe orbita imperială. Aceștia, împreună cu ortacii lor, ne-au făcut, sută la sută, dependenți de Moscova pe dimensiunea economică, resurse energetice și piață de desfacere.

Toți factorii de decizie au manifestat o ură patologică față de cei care au votat Declarația de Independență la 27 august 1991, o ură animalică față de fruntașii Mișcării de Eliberare Națională și Renaștere Românească.

Marginalizați și bruscați, lăsați de izbeliște, nevoiți să plece la munci prin străinătăți, ajunși la vârsta pensionării, sunt lăsați să moară de foame… Celor care au mers în primele rânduri, celor care și-au dedicat viața luptei pentru revenirea ACASĂ, multora dintre ei li s-a fixat o pensie lunară de 1131(!) lei. Atât „merită” cei care au scos R. Moldova din imperiul rusesc, votând Declarația de Independență.

Profitorii din parlament și guvern, ar fi necesar să știe, cel puțin că dacă, la 27 august 1991, nu se vota Independența Republicii Moldova și azi eram o gubernie rusească, ei nu mai ajungeau deputați, miniștri, ambasadori etc.

Tot mai des suntem întrebați, mai ales de cei care nu au făcut nimic pentru cauza națională, de ce nu am votat UNIREA? Fiindcă ne lipsea un vot – votul clasei politice a lui Ion Iliescu. Spre marele nostru regret, acest vot lipsește și azi…

După 31 de ani de la evenimentele majore, care au schimbat destinul românilor basarabeni, ne vedem obligați, oricât de sensibil ar fi subiectul abordat, să declarăm următoarele: nici Moscova imperială, nici Chișinăul românofob, nici Bucureștiul cosmopolit și nepăsător, nici Berlinul rusofil nu au reușit și nu vor reuși niciodată să ucidă în românii basarabeni dragostea lor curată și sinceră față de România și poporul român. Noi nu confundăm națiunea română cu ciocoimea lacomă, care se prezintă sub numele fals de clasă politică românească! Din păcate, adeseori, în atitudinea sfidătoare față de neamul românesc, nu vedem mari diferențe dintre guvernanții de la Chișinău și București. 

 Ar fi bine să se știe că în stânga Prutului există un contingent de români patrioți, mult mai mare decât se crede, care luptă pentru reîntregirea României, încă din anii ocupației sovietice. Acest contingent se zbate pentru Unire nu pentru beneficii personale, ci pentru că un popor demn trebuie să fie împreună, într-un singur stat național unitar. Acest contingent de români a fost nucleul și motorul Mișcării de Eliberare Națională și Renaștere Românească din Republica Moldova, iar tot ce a reușit –Limba Română, Alfabetul Latin, Tricolorul, Imnul „Deșteaptă-te, române!”, Suveranitatea și Independența față de imperiul rusesc,– a avut loc până la implicarea partidelor și politicienilor de la București. Repetăm: România-Mamă ne aștepta cu sufletul deschis, dar nu și conducerea rusească a lui Iliescu!Venind la Chișinău, politicienii de la București s-au înfrățit cu guvernanții românofobi, stataliști, nu cu Mișcarea de Renaștere Românească, iar mesajul UNIRII a fost treptat diminuat, îndepărtat și pus la index. „Unirea invizibilă”, „Unirea șmecherilor și pragmaticilor”, „Unirea pașilor mici”, „Unirea inteligentă”, promovate de profitorii și lașii de pe ambele maluri ale Prutului, a eliminat IDEALUL reîntregirii poporului român din agenda politicienilor de la Chișinău și București, aducând în prim plan finanțarea guvernelor antiromânești din R.Moldova, demagogia patriotardă și lustruiala de sine a „experților” dâmbovițeni. Parcă ar exista o înțelegere monstruoasă între politicienii de pe ambele maluri ale Prutului, fiindcă de ani buni identitatea românească a Republicii Moldova e lăsată la București pe seama unor mediocrități și trepăduși fără viziune, de felul lui Adrian Dupu sau Iulian Chifu care, pentru clientela lor au risipit milioane de euro pe proiecte fără impact identitar de durată, investind sume uriașe la reparatul clădirilor ruinate și nu la reparatul mentalităților colective deformate de propaganda rusească. Drept rezultat ale acestor politici neromânești în R.Moldova, ca în anii de ocupație sovietică, și astăzi e periculos să afirmi în comunitățile îndoctrinate că ești român și patria ta adevărată e România.  

În prezent, moda se schimbă: la Chișinău și București cele două Parlamente dansează hora unirii fără unire!

Votând Independența față de imperiul rusesc, am făcut primul pas – am tăiat cordonul ombilical imperial. Firesc ar fi fost și cel de-al doilea – UNIREA teritoriilor românești. Atunci când am votat Independența, eram conștienți de pericolul care vine din Est, inclusiv posibilitatea repetării unui război de cotropire. Acest lucru s-a întâmplat la 24 februarie 2022. Imperiul rusesc a atacat Ucraina, deși războiul a fost declanșat încă în 2014.

Noi, un grup de deputați români din Republica Moldova, care am votat Declarația de Independență față de imperiul rusesc, suntem conștienți:

• De pericolul imperial rusesc de a ocupa R.Moldova;
• De influența încă puternică a Rusiei asupra deciziilor țărilor europene la nivel regional și continental, în speță dreptul poporului român la reîntregire, după modelul german;
• De capacitatea forțelor pro-rusești și a serviciilor secrete de a crea haos și a destabiliza situația social-politică din R.Moldova;
• De procesul de depopulare, de sărăcieși lipsa totală de securitate a R. Moldova;
• De renunțarea de către București la reîntregirea poporului român și promovarea reală a identității românești a R. Moldova, de mimarea mesajului unionist de către autoritățile române și finanțarea guvernărilor neromânești de la Chișinău;
• De înțelegerile necunoscute publicului larg (judecăm după fapte) Chișinău-București-Berlin de a nu da curs demersurilor românilor basarabeni de a lichida consecințele pactului Ribbentrop-Molotov și a reîntregi România;
• De lipsa totală de încredere a societății în perspectivele statului moldovenesc.

Luând în calcul cele enumerate mai sus, demersul nostru din acest an către Președinții Maia Sandu și Klaus Iohanis, războiul din Ucraina, bombardamentele sălbatice cu rachete rusești a localităților pașnice de lângă frontiera R.Moldova (regiunile Odesa și Vinița), examinând toți factorii externi și interni, nu vedem o altă soluție viabilă pentru apărarea tuturor cetățenilor, decât a face Apel către președintele SUA Joe Biden și Congresul SUA, să intervină diplomatic în context UE, și să asigure securitatea teritoriului nostru, lipsit de capacități militare de apărare, integrându-l definitiv și ireversibil în spațiul românesc și euroatlantic.

În numele unui grup de deputați români din Republica Moldova, care au votat Declarația de Independență față de imperiul rusesc, semnează Valentin Dolganiuc, ex-viceprim-ministru.