Propunere binevenită şi acceptată de celelalte două delegaţii, numai că, imediat, acelaşi PLD, prin numeroasele lui iscoade a dezlănţuit un atac furibund împotriva foştilor parteneri, în special asupra Partidului Liberal. Motivul: neadmiterea de către PL a candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de prim-ministru în viitorul guvern.
Având în vedere că radio „Vocea Basarabiei” a devenit platforma cea mai direct folosită în politica de manipulare aplicată de Partidul Liberal Democrat, voi încerca să explic în acest mic spaţiu pe care îl am rezervat, punctul de vedere al unui deputat informat, dotat cu experienţa de peste 40 de ani a jurnalistului implicat în scrierea cronicii evenimentelor reale şi aflat în ultimii 25 de ani în miezul activităţilor care au făcut Republica Moldova aşa cum arată ea astăzi.
Prima explicaţie pe care aşi încerca să o fac, exprimând în exclusivitate punctul personal de vedere, ar fi de ce PL nu acceptă candidatura lui Vlad Filat la funcţia de prim-ministru. Ca lucrurile să fie mai explicite vă invit să aruncăm mai întâi de toate o scurtă privire asupra PL, în special asupra componenţei grupurilor lui parlamentar şi ministerial. Ele sunt alcătuite din oameni cu o mare experienţă, trecuţi nu o dată prin ciurul întâmplărilor de tot felul, altele cruciale pentru destinul RM, oameni care s-au consacrat în tot ceea ce au înfăptuit realizării interesului naţional. Acest lucru presupune formarea unei optici foarte bine şlefuite ca să măsoare cu cât mai multă exactitate valoarea oricăror activităţi, şi bune, şi rele, înfăptuite de clasa politică pe parcursul istoric al Republicii Moldova în ansamblu. Iar această facultate este deosebit de importantă în aprecierea situaţiei actuale şi în luarea unor decizii foarte bine cântărite, ferite de emoţii şi de hazard.
Dacă ne dăm seama bine, Republica Moldova este astăzi obiectul unui mare experiment de manipulare geopolitcă executat de Kremlin. Cunoscutul sociolog rus, Serghei Kara-Murza explică în lucrarea sa „Manipularea conştiinţei” care este esenţa activităţii de manipulare aplicată nemijlocit pe teren. Este ca şi cum, explică el, un ins ar avea nevoie să plece de la Minsk la Vitebsk, unde este aşteptat şi are de rezolvat o problemă de interes vital, dar în drum spre gară, este convins nu doar să nu plece la Vitebsk, ci să i se inoculeze ferma convingere că nu trebuie să plece la Vitebsk şi să dorească să se îndrepte în partea opusă, la Brest, unde, de fapt, nu are nici o treabă şi nici nu îl aşteaptă nimeni. S-ar putea chiar să fie trimis întro capcană care să-i pună în pericol viaţa. Cu toate acestea insul, obiectul manipălării, abandonează intenţia iniţială şi apucă drumul necunoaşterii şi al pericolului.
Cam asta se întâmplă astăzi cu populaţia noastră. Profund motivată de dezastrul regimului comunist care a guvernat despotic timp de nouă ani, populația Republicii Moldova a ales în 2009 să meargă pe un parcurs european sigur. Guvernarea Alianţei pentru Integrare Europeană şi-a asumat rolul de cârmaci. În doar trei ani, însă, populaţia începe să manifeste neîncredere în vectorul asumat. Integrarea europeană, aşa cum o promovează Guvernul, devine din ce în ce mai nepopulară, deşi întreg sprijinul financiar şi logistic vine exclusiv din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene, partenerii noştri de dezvolatere. Cum se întâmplă că cei ce ne dau bani cu desaga pentru a ne scoate din nevoi devin din ce în ce mai nepopulari, iar cel ce provoacă sărăcia, discriminează statul, ţine sub ocupaţie o treime din teritoriul naţional, finanţează structuri antinaţionale de subminare, devine din ce în ce mai simpatic şi exemplu bun de urmat? Am vrea să credem că lucrurile se explică prin faptul că Republica Moldova este dominată mediatic şi informaţional de către Rusia, fapt deloc de neglijat. Esenţa trebuie căutată, însă, pe terenul guvernării noastre, acolo unde banii daţi pentru a consolida o valoare, europeană în cazul de faţă, sunt convertiţi, precum se vede, în contravaloare. Este extrem de curios să vedem cum arată mecanismul diabolic ce face să funcţioneze o asemenea maşinărie.
Pentru a explica fenomenul nu vom recurge la teorii, presupuneri sau ipoteze. Aici putem aplica optica sigură a experienţiei despre care am vorbit mai sus. Iar aceasta ne arată că pentru a transforma o valoare reală în colb aşternut pe marginea drumului (fie el şi european) au fost de ajuns să fie puse în uz două instrumente. Ele au fost elaborate în teorie de Machiavelli şi perfecţionate în practică de KGB. Acestea sunt ipocrizia şi instabilitatea politică. Vă rog, să faceţi recurs la memorie şi să priviţi atent la cele ce s-a întămplat cu noi în ultimii trei ani de guvernare ai Alianţei şi cum ambele instrumente au fost aplicate.
Am mai scris despre acest subiect, dar urmând regula recomandată de știința politologiei, precum că o faptă ca să fie reţinută de cei cărora le este adresată trebuie repetată de cel puţin şapte ori, voi aminti acum pentru a treia oară că cel ce a destabilizat politic şi fundamental Republica Moldova în ultimii trei ani a fost liderul PLD, tot el prim-ministrul Vlad Filat. Dovada: capotarea AIE nr.1 în 2010, răsturnarea AIE nr. 2 în 2013, cu toate ingredientele însoţitoare: dosarul 7 aprilie îngropat, referendumul ratat, compromiterea reformelor, război declanşat pe tărâmul Aianţei fără aducerea de probe concludente. Iar ipocrizia stă în felul cum şeful guvernului readresează pentru publicul intern de pe ecrane şi pentru credulii europeni în vizitele dese cauzele destabilizării politice puse în cârca partenerilor de Alianţă.
După tăinuirea faptelor de ucidere şi tortură a tinerilor în aprilie 2009, după adaptarea la actul de guvernare al Alianţei a sistemului juridico-politic şi economic creat de regimul comunist, după criza politică declanşată la 13 februarie, populaţia este adusă la starea să creadă că integrarea europeană este aceeaşi cu debandada, cu scandalul, cu furtul public, cu deznădejdea. Este exact situaţia regizată în 1996-2001 de regimul Lucinski, când interlopii făceau legile, iar populaţia, căreia i s-a furat şi speranţa, era îndemnată să îşi ia lumea în cap şi să se autoexileze. Acum, prin optica experienţei, să deducem dacă nu cumva politica statului nostru de astăzi, marcată cu anul 2013, an crucial pentru integrarea europeană, nu este similară cu cea a anului 1993 sau 1999, când cineva peste noapte, ne-a schimbat vectorul şi ne-a rătăcit în hăţişurile istoriei? Întrebarea nu este o acuzare, este una retorică, o chemare la meditaţie şi la acţiune.
Partidul Liberal Democrat insistă ca Vlad Filat să fie prim-ministru chiar şi în situaţia când interceptările telefonice transpărute în presă demonstrează că primul ministru a călcat cu ambele picioare pe câmpul penal. Ca membru al Comisiei Securităţii Naţionale, Apărare şi Ordine Publică afirm că înregistrările sunt stabilite legale, repet încă o dată: sunt legale, doar apariţia lor în presă a fost intempestivă, fapt investigat de Procuratura Generală. Societatea trebuie să salute acest eveniment ieşit din comun pentru că prezintă un mare interes public. El scoate în evidenţă esenţa unei guvernări. Exact aşa a funcţionat regimul mafiot comunist pe care chipurile noi l-am înlocuit. Cu asemenea metode noi nu vom fi acceptaţi niciodată în familia comunităţii europene, oricăt de multă dibăcie în ale ipocriziei am avea.
Numai că idioţii utili din mass-media şi societatea civilă plătiți de cel interesat, încearcă să catapulteze tema din spaţiul public, înlocuind-o cu refrenul schizofrenic al intoleranţiei Partidului Liberal şi al lipsei lui de discernământ în faţa pericolului revenirii la putere a comuniştilor. L-am auzit vineri la Vocea Basarabiei pe analistul politic Anatol Ţăranu, monologând despre o aşa numită „strategie de şoc” extrem de curajoasă a Partidului Liberal Democrat aplicată, adicătelea, la 13 februarie ca să pună pe fugă mafia şi menită să redimensioneze traectoria Republicii Moldova pe o magistrală europeană mult mai dreaptă şi mai scurtă. De acord, dar cum, dle Ţăranu, cu astfel de precedente? Oare credeţi dumneavoastră că va înțelege Uniunea Europeană politica fiscală promovată prin telefon de primul ministru care ordonă inspectorului-şef al instituţiei fiscale centrale să dea „oslablenie”(relaxare, cum ar fi pe-a noastră) unei firme cu capital străin şi fixează chiar şi suma amenzii la care trebuie să fie supusă, de 25 de ori mai mică decât cea aplicată de inspectorat. Ori cum ar descifra serviciile inteligente ale ţărilor care ne ajută să combatem corupţia expresia generică a funcţionarului din imediata proximitate a biroului primului ministru precum că o cutare acţiune fiscală ar valora, citez, „trei kile de iepuri”?
Ce este asta, doamnelor şi domnilor, stimabile domnule Ţăranu şi aşijderea ca el: ori instituţia fiscală face abuz de putere şi şantaşează agentul economic prin calcule voit deplasate, situându-se lamentabil pe câmpul infracţional, adică neconstituţional, ori prim-ministrul face trafic de influenţă amestecat cu abuzul de putere şi prejudiciază statul de cel puţin 480 mii de lei, încălcând şi el Constituţia? Aici am vrea să punctăm, că ceea ce se anunţa a fi o „guvernare reală”, gen Filat, prin apariţia înregistrărilor, subliniez o dată în plus, legale, este doar vârful unui imens aisberg de delaţiuni şi abateri de la normele unei guvernări democratice. Semnalele care parvin de la instituţia vamală, cea a achiziţiilor publice şi alte instituţii aflate sub responsabilitatea politică a Partidului Liberal-Democrat sunt extrem de îngrijorătoare. Situaţia este foarte bine cunoscută de toţi agenţii economici care au atingere cu aceste instituţii, dar şi de cancelariile occidentale care sunt informate prin intermediul ambasadelor avute la Chişinău.
Partidul Liberal nu poate trece peste aceste lucruri. Asta ar însemna să îşi trădeze alegătorii, dar şi pe ceilalţi cetăţeni făcuți să creadă în icoane politice mai mult decât în politici reale. Partidul Liberal nu doreşte alegeri anticipate, dar nu acceptă nici şantajul că evitarea lor trebuie să presupună complicitatea la o guvernare hoţomană și coruptă. Asta ar însemna să se continue în aceeaşi manieră: guvernăm ca să adunăm bani pentru a cumpăra voturile alegătorilor deveniţi între timp şi mai săraci datorită unei guvernări corupte. Este un drum al pierzaniei.
Considerăm că, la guvernare fiind, nu trebuie să te concentrezi pe tehnici de manipulare, ci pe programe traduse în viaţă, transfomate în beneficii pentru fiecare om. Este corect ca politicile noastre să fie cântărite cu greutatea faptelor, aşa cum se întâmplă în cazul primăriei Chişinău, chiar şi cu riscul că unele critici vor fi exagerate, iar altele fabricate cu rea-credinţă.
Trebuie oare ca PL să se lase intimidat de atacurile vehemente ale sotnelor mediatice angajate de Filat întro amplă acţiune de manipulare? Cunoscând că organizaţii de teapa Politiconului, mânuit de Anatol Ţăranu, albesc imaginea finanţatorului şi joacă la fiecare început de lună câte o partidă de poker politic, mişcând în sus sau în jos unele figuri fără să se atingă de prima, este datoria noastră să spunem oamenilor: fiţi atenţi, dragii noştri, ceea ce vi se serveşte pe talger de bun şi gustos nu este decât butaforie îmbibată cu toxine în doze mortale. Cu alte cuvinte: în noul guvern nu este loc pentru un prim-ministru compromis. Cei care au facut uz de strategia de şoc de la 13 februarie, fără să se consulte nu doar cu partenerii de Alianţă sau la o adică cu cei de dezvoltare, dar, barem, cu propriul partid, trebuie să recunoască o realitate: şocul s-a produs nu pe 13 februarie, ci două zile mai târziu, odată cu apariţia în presă a înregistrărilor telefonice. Atunci regele a apărut în faţa lumii în toată goliciunea lui. Iar un rege gol nu mai este rege.
Pentru Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
