E şi mai miraculos faptul că între poştaş şi destinatari se stabilesc relaţii omeneşti trainice, clădite pe încredere şi respect reciproc. De asta ne convinge exemplul Anei Braşoveanu, o poştăriţă care şi-a dedicat acestei munci 35 de ani din viaţă, dar mai continuă să cutreiere cu geanta în spate cartierul său din regiunea Cinematografului „Gaudeamus” din Chişinău.

Când am intrat în biroul ei, Ana Braşoveanu completa atent nişte registre cu pensii şi compensaţii. Abia se întorsese la oficiu după ce a făcut tura obişnuită de dimineaţă în timpul căreia a împărţit corespondenţa pe la casele oamenilor. Afară era un decembrie ploios. „Iată că plouă. De-ar fi toată vremea aşa… Astăzi m-am pornit cu mare drag la drum”, spune ea, lăsând facturile şi cataloagele la o parte.

A început să lucreze la poştă când avea 17 ani. Din acel moment au trecut aproape 35 de ani şi nicio clipă nu s-a gândit că ar putea să facă altceva. A ajuns să cunoască toţi oamenii cărora le aduce poşta. Ziare, reviste, mandate, scrisori recomandate şi guvernamentale, scrisori simple din ţară sau de peste hotare – toate încap în geanta ei. „Mai ales în zilele de joi şi vineri avem mai multe ziare de distribuit. O geantă e plină cu TIMPUL”, recunoaşte ea. Întrebată dacă oamenii, în general, citesc publicaţii periodice, ea a răspuns că, datorită internetului, lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. „Abonarea la ziare e mai redusă decât în anii trecuţi, pentru că le putem citi pe internet. Dar eu nu mă las până nu abonez pe om la un ziar măcar pentru o lună”, spune Ana Braşoveanu. O lege nescrisă a unui poştaş este să aducă coletul sau scrisoarea la destinaţie, orice s-ar întâmpla. Dacă nu reuşeşte prima oară, atunci trebuie să scrie explicaţii la oficiul poştal – că nu era nimeni la domiciliu sau cutia poştală este deteriorată.

Viaţa nu are sens, dacă n-o trăieşti printre oameni…

În astfel de cazuri, Ana Braşoveanu lasă pe un aviz numărul ei de telefon în uşa celui căruia trebuie să-i înmâneze corespondenţa. „Nu mă supăr, dacă cineva mă sună ca să găsească o scrisoare, dar mă bucur că aceasta va ajunge la destinatar. Dacă scrisoarea e recomandată, atunci ea trebuie să conţină ceva foarte important pentru acel care o primeşte. De aceea, un poştaş trebuie să fie întotdeauna cinstit. Asta e regula noastră de aur”, ne spune dna Braşoveanu. „Dacă nu eşti cinstit, nu ai ce căuta la poştă, pentru că aici e locul unde noi lucrăm cu bani – pensii, compensaţii etc. Eu, dacă nu aveam dragoste faţă de asemenea muncă, nu mă băgam, pentru că sunt necesare o mare răspundere şi o atenţie deosebită…”. Datorită ei, mulţi locuitori ai cartierului nici nu ştiu unde se află oficiul poştal, din simplul motiv că oamenii preferă ca ea să le aducă poşta, decât să meargă ei la oficiul din regiune. „Îmi amintesc cum o bătrânică, pe nume Elena, de pe str. Dâmbului 23, aştepta mereu ca să-i aduc ziarul TIMPUL. Dacă întârziam, atunci bătrâna ieşea în curte şi continua să aştepte croşetând. Când, în sfârşit, îşi primea ziarul preferat, lăsa lucrul, îmi mulţumea de parcă i-am adus prânzul şi începea să citească. Uita de mine şi citea. Fără ochelari…”, îmi spune Ana Braşoveanu. Ea nu-şi închipuie viaţa în afara serviciului la oficiul poştal. Zice că va continua să muncească cu aceeaşi pasiune, pentru că a fi poştaş înseamnă a fi printre oameni, a trăi bucuriile, dar şi durerile lor. Iar fără asta, viaţa nu are niciun sens – este convingerea celei mai bune lucrătoare de la Oficiul Poştal 2009 din Chişinău.

Natalia Postoroncă, şefa Oficiului Poştal 2009:

Doamna Braşoveanu – sau, cum îi spunem noi, Anicuţa – este o profesionistă adevărată. Munceşte în calitate de poştăriţă din 1978. Chiar aş spune că este cea mai bună lucrătoare în domeniul nostru. E respectată de toţi colegii, dar şi de toţi abonaţii noştri de pe sector. Este, în primul rând, o doamnă de o cumsecădenie deosebită. E prietenoasă cu toată lumea, caracterul ei vioi contribuie la consolidarea colectivului. Este foarte activă mai ales în campaniile de abonare la ziare şi reviste. Dacă într-o dimineaţă nu apare la tanti Maria din str. Docuceaev, la casele unde locuiesc Luca Şeremet, Val Butnaru, Victor Volovei, Constanţa Târţău, Leontina Vatamanu (fiica marelui patriot şi scriitor Ion Vatamanu), Alexandru şi Ion Cupcea (feciorii genialului actor Valeriu Cupcea), atunci toată lumea îşi face griji: ce s-a întâmplat oare cu Braşoveanu, poştăriţa noastră?

Copiii săi o adoră, pentru că este o mamă minunată. Deşi locuieşte într-un cămin, a reuşit să crească şi să educe o fată şi un băiat de toată frumuseţea.

În fiecare zi, când intră în oficiul poştal, toţi se bucură, pentru că ea ştie a crea o dispoziţie bună. Oricând poate să înceapă a cânta. Chiar dacă-i interzic să facă asta faţă de vizitatori, toată lumea din sală o susţine, o roagă să continue, uneori încep şi ei a cânta. Cred că este un exemplu unic în tot sistemul nostru de comunicaţii. Menţionez faptul că, recent, Anei Braşoveanu i s-a decernat titlul onorific de Maestru în comunicaţii, fiind unica distincţie de acest fel în R. Moldova.