Despre câinii turbați sau, care este rolul presei în societate?

Eu nu m-am supărat, ba mai mult, m-am bucurat că în sfârșit a venit un om care să definească adevăratul rol al presei. Noi, jurnaliștii, trebuie să fim câinii turbați care stau la paza unei societăți, nu cățelele care mulg politicienii și latră doar în direcția pe care le-o indică stăpânul. Am rămas și acum la această idee, și realizez că avem prea puțini câini turbați în presa noastră, și prea multe cățele cuminți care latră doar la comandă.

Ziarele serioase din Moldova ar putea fi numărate pe degetele unei singure mâni. Da, mai scapă și ele câte o știre neverificată, mai cad în prada senzațiilor ieftine și a scandalurilor libidinoase, însă încearcă să informeze societatea corect și să-i stabilească niște priorități sănătoase. În rest, avem parte de o tabloidizare de prost gust a presei, mai ales în ceea ce ține de presa online. Și aici nu e doar vina editorilor, redactorilor și a ziariștilor. O parte de vină e și a societății care s-a deprins să înghită informația rapid, fără s-o rumege și s-o analizeze. E mai ușor să privești zece poze cu niște domnițe semidezbrăcate de la o petrecere mondenă, decât să citești un editorial sau un interviu serios. Până la urmă – cererea creează oferta. E greu să dezvolți un cititor cu adevărat inteligent în aceste condiții. Avem nevoie de cititori cu spirit de analiză, nu dătători de click-uri și like-uri. Și uite că acest rol ne revine nouă, celor care încă mai credem că presa ar trebui să fie câinele turbat care stă la paza societății. Deseori lătrăm în gol. Deconspirăm acte de corupție și nedreptăți, însă lătratul nostru nu schimbă nimic. Ne dăm seama că nici nu poate fi vorba de o presă care reprezintă a patra putere în stat. Mai degrabă e vorba de o presă care s-a alipit celorlalte puteri și-o doare-n cot de obiectivitate și adevăr. În general, cred că obiectivitatea trebuie să există doar în buletinele de știri, în rest, ține de datoria fiecărui jurnalist să-și impună părerea subiectivă asupra fenomenului despre care scrie. Din păcate, la noi lucrurile s-au inversat un pic. Buletinele de știri sunt atât de subiective, încât ai putea să ghicești de la ce ziar sau televiziune vin cu ochii închiși. În schimb, editorialiștii încearcă să fie cât mai obiectivi în articole și să nu supere pe nimeni. Oare nu editorialiștii ar trebui să fie cei care vin cu o părere proprie la subiect, neinfluențată de niciun factor? Spuneam cândva că e nevoie de o reevaluare a valorilor în presa noastră. Orice jurnalist trebuie să-și dea seama de responsabilitatea pe care o are față de spectatori sau cititori. Ar trebui să nu mai fim cățelele care latră în direcția vântului, ci câinii turbați care latră atunci când văd răufăcătorul, iar dacă e nevoie, mușcă.

Scriu pentru ziarul TIMPUL de vreo 3 ani și sunt bucuros de faptul că nu mi s-a indicat niciodată în ce direcție să latru. Mai mult, mi-au fost acceptate chiar și unele editoriale care nu corespundeau cu politica redacției. Nu mi s-a cenzurat nimic, chiar dacă deseori materialele mele se băteau cap în cap cu articolele altor autori. Probabil asta și este o presă liberă, presă care se află la paza societății, nu la paza unor interese personale.

Ziarul TIMPUL împlinește săptămâna aceasta 13 ani. Indiferent de regimul politic din țară, ziarul și-a continuat cursul pe care l-a stabilit la fondare. Sper că acest ziar să mai activeze mult timp, și să nu piardă cărarea pe care și-a stabilit-o de mai bine de un deceniu. Pentru că indiferent de tendințele din ziaristica moldovenească, sunt sigur că avem nevoie și de astfel de presă – presă care nu se teme să spună lucrurilor pe nume, să latre și să muște când e cazul.