E potrivit ca un creștin să fie fascinat de călătorii sau de sport, sau de păsări, sau de cărți? Sunt foarte multe lucruri de care ne putem bucura, ca mai apoi să ne întrebăm dacă asta e bine.
Știm că Sfântul Ioan Gură de Aur s-a pronunțat foarte clar împotriva hipodromului și a teatrului. Însă dacă citim cu atenție cuvintele lui vedem că teatrul era diferit de ceea ce putem vedea noi astăzi. Aflăm că erau multe prezentări legate de desfrânare, femei goale și orgii. Dacă ne gândim la recenta piesă a Luminiței Țâcu, „Copiii foametei”, după cartea lui Alexei Vakulovski, unde ni se vorbește de foametea din 1946-1947, înțelegem că e altceva. Iar cursele de la hipodrom erau, așa cum scriu istoricii vremii, nu doar evenimente sportive, ci de multe ori se legau de scandaluri politice sau religioase. E suficient să ne gândim la revolta din 532, cunoscută sub numele de Nika Riots, pornită la cursele de cai de la hipodrom. Istoricii estimează că atunci au fost omorâți 30.000 de oameni.
Cu toate că am văzut diferențe între teatrul de atunci și cel de acum, între întrecerile de la hipodromul din Constantinopol și competițiile sportive de astăzi, m-am întrebat și eu dacă aceste bucurii nu sunt cumva dăunătoare. Așa că la un moment dat m-am plâns duhovnicului și i-am spus că mă bucur prea mult de viață. Iar el m-a întrebat dacă în bucuriile astea uit de Dumnezeu. Cum aș putea? Îl am pe Dumnezeu în minte și nu aș lipsi de la slujbele bisericii ca să mă duc să admir păsările sau sportivii. Și părintele m-a liniștit atunci. Mi-a spus că viața este un dar de la Dumnezeu și nu trebuie să o privim morocănos sau să ne întoarcem cu spatele. Că ne putem bucura atâta vreme cât suntem conștienți că toate ne vin de la Dumnezeu și câtă vreme bucuria noastră nu pricinuiește altcuiva un rău. Cum ar fi, m-a întrebat, dacă i-ai da cuiva un dar, să zicem o călătorie la mare, și el ar începe să strâmbe din nas și să întoarcă biletul pe toate părțile?
Vina mea este următoarea: că dacă aș avea bilet la mare, nu m-aș supăra să primesc și unul la munte. Însă cred că lucrurile care nu ne schimbă sufletul, nu sunt rele. Și, desigur, contează ce anume ne face bucurie. Dacă urmăresc păsările fiindcă sunt frumoase sau merg pe urmele lor să le distrug cuibul. Dacă vreau la mare ca să mă scald sau ca să mă uit după oamenii expuși lângă apă.
Cunosc actori, sportivi, artiști care nu lipsesc de la slujbe, sunt implicați în viața socială și își folosesc o parte din câștiguri ca să îi ajute pe alții. Vedem astăzi sportivi care înainte de competiții își fac semnul crucii, mărturisind astfel sub ochii întregii lumi faptul că ei cred în Dumnezeu. Așa că de ce să credem că munca lor e un păcat?
Bucuriile sunt pretutindeni și de cele mai multe ori sunt curate. Îmi amintesc un episod de acum 10 ani: în curtea unei mănăstiri, înainte de Anul Nou, câțiva călugări tineri se bulgăreau după o ninsoare de toată frumusețea.
Moni Stănilă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
