Recent, fiind la Chişinău, Domnia sa nu prea a fost subiect de presă. Aşa e presa noastră, considerând că nu e timpul valorilor acum, nu fac rating. Iată dacă venea Turcu de la Ungheni, „săreau” toţi să facă transmisiune directă de la eveniment. Cândva, chiar şi o televiziune franceză a dat ştire (!) cu Turcu. Mă rog, asta e la modă, asta face presa… Nu se gândeşte la viitor. Ce promovăm, aceea avem!
Apropo de transmisiuni în direct… Au plecat la Moscova câţiva „ştirişti” de la noi. S-au înghesuit să arate locul unde s-au produs atentatele. După ce presa internaţională a umplut cu aceste ştiri tot internetul şi toate televiziunile, ai noştri – buni de alergat „din urma trenului” spre Moscova -, hai să facă ştire-senzaţie!.. Avem dezastrele noastre peste tot, în toate domeniile. Pot să facă transmisiuni în direct la fiecare kilometru, dacă într-adevăr este cineva interesat de ştiri utile. Văd pe margini de drum NAŢIONAL tone de gunoi, descărcate direct din basculante. Mă gândesc dacă nu este cumva potrivit şi necesar societăţii noastre o transmisiune în direct de la grămezile de gunoi din păduri, parcuri, de pe margini de drum naţional. Poate văd şi guvernanţii noştri, întâmplător, şi se apucă de lucru. Nu pentru făţărnicie (campanie electorală), dar la modul real, pentru a educa ceva în societate. Poate votează nişte legi – sau le respectă măcar pe cele care sunt, aşa imperfecte cum sunt. Dar, haideţi să lăsăm gunoiul. Trecem la cultură…
La Filarmonica din Chişinău, în timpul spectacolului, povestea maestrul Tudor Gheorghe ce peripeţii a avut cu versurile sunt fericit ca n-am cântat păunii!, aparţinând lui Grigore Vieru… Fiind invitat la Securitate la Craiova, explica ofiţerului de ce nu a cântat PĂ-unii. Bineînţeles, securistul se referea la „unii” din politică, iar maestrul spunea că nu-i plac păunii, ca pasare, şi explica de ce – nu au carnea gustoasă, ouăle nu-s bune nici de omletă, nu cântă frumos, doar ţipă. La Chişinău a mai glumit marele artist şi despre politică, şi eu în sală parcă simţeam PĂ-unii sufocându-se. Mă gândeam cu mare păcat la PĂUNII noştri din politică şi vroiam să mai dezvălui câteva „calităţi” ale vestitei păsări… Mai are năravul să se caţere sus şi să facă murdărie peste cei de jos, îşi înfoaie penele să impresioneze cu măreţia sa care, de fapt, îi lipseşte. Toamna târziu, după ce-i cade „peruca”, revine la dimensiunea şi valoarea sa reală, aproape nedeosebindu-se de găinile plouate.
Da!.. N-are nimic politica cu păunii. Şi totuşi, dacă ne gândim la ultimii douăzeci de ani… câţi PĂ-uni ne-au impresionat, înfoindu-şi penajul?!. Îşi forţau şi vocea să pară „privighetori”, iar noi, chiar de înţelegeam falsul, îl acceptam, cu gândul că vor învăţa şi ei să cânte. Noi, creduli din fire, i-am ajutat să se caţere sus fără să le apreciem valoarea reală. Iar ei, văzându-se acolo, sus, au făcut ca de obicei, cum le este feleşagul. Au ciupit-hălit-păpat tot ce au putut… şi au făcut murdărie peste cei de jos, care i-au votat. Nici acum această tradiţie „moldavă” nu s-a schimbat, s-au schimbat doar PĂ-unii… Înainte de sărbători, nu vreau să fiu răutăcios şi mai ocolesc nişte aspecte, despre care TARE aş vrea să scriu. Apropo de sărbători…
Foarte mult ţinem la sărbătorile împrumutate de la alte popoare, cu care nu avem nimic în comun. Asta de la… papagali am învăţat. Neglijăm însă cu uşurinţă sărbătorile noastre naţionale, foarte importante pentru un popor, neglijând de fapt sacrificiile părinţilor, ale strămoşilor noştri, memoria şi numele lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
