Credința mea este că în Republica Moldova pacea este cel mai de preț bun. Iar securitatea, care reprezintă, nici mai mult, dar nici nimic mai puțin decât un bun public creator de siguranță și pace și pe care instituțiile de profil ale oricărui stat din lume (ministerele de afaceri interne, ministerele apărării și serviciile de informații posesoare de autonomie acțional, dar subordonate pe linie de ierarhie instituțională, în statele democratice, șefului statului și comisiilor corespunzătoare de control parlamentar) îl pun la dispoziția cetățenilor, apărându-le atât siguranța personală și a proprietăților lor de răuvoitori, cât și, atunci când este nevoie, viața în urma unei agresiuni militare provenite din exterior sau din interior, din partea unor grupuri înarmate militarizate (adică acționând conform unei linii de subordonare ierarhică internă) este, în cazul Republicii Moldova, una dintre garanțiile sănătății corpului civic și social.
După umila mea opinie, factorii de decizie și formatorii politicilor de securitate ale Republicii Moldova ar trebui să acționeze conform dictonului latin Salus rei publicae, suprema lex (Buna stare a afacerilor publice este legea supremă).
Sunt subiectiv, adică am propria părere și nu mi-e frică să o recunosc. Eu pot greși, deoarece niciun om din această lume, nicio persoană individuală ba chiar și niciun grup de oameni nu este ferit de greșeală, nu este asigurat împotriva stării de a se afla în eroare, dar, pe cale de consecință, are și dreptul de a greși, însă obligația de a-și recunoaște greșeala și de a se corecta.
Despre Republica Moldova eu unul am de zis următoarele lucruri și sper să fiu înțeles corect. Eu sunt un unionist, fără a face parte în prezent din vreo formațiune politică din cele două state al căror cetățean sunt, în ordine cronologică, Republica Moldova și România.
Eu unul îmi doresc ca statul numit Republica Moldova să facă parte din România fără vreun statut autonom, ca județe, în viitor. Nu știu cât de apropiat este acest viitor, însă ceea ce știu este că eu unul, în calitate de unionist, nu-mi doresc nimic mai mult decât ca viitoarea unificare a actualului stat moldovean cu România să se facă pașnic și cu luarea în calcul a tuturor opiniilor din societatea moldoveană, indiferent de apartenența sau afilierea persoanei care emite o opinie individuală, adică fără deosebire de naționalitate, etnie, religie sau opțiune ideologică sau politică proprie sau, dacă reprezintă un grup, a grupului pe care îl reprezintă.
Având în vedere că am spus aceste lucruri, vreau să fac următoarele afirmații despre securitatea Republicii Moldova.
1. Atâta timp cât moldovenii (toți cetățenii republicii) vor trăi mai rău decât au trăit pe vremea dictatorului corupt și penal Vladimir Voronin, securitatea Republicii Moldova va fi în pericol.
2. Atâta timp cât moldovenii nu-și vor recunoaște greșelile (indiferent de ce natură ar fi acestea, și indiferent care ar fi funcția din statul moldovean al persoanei care greșește) și nu-și vor face un proces individual (insist asupra adjectivului „individual”, adică singur într-o odaie din locuința personală) de conștiință , ajungând să-și înțeleagă propriile greșeli și să mai înțeleagă un lucru, măcar în ceasul al treisprezecelea, sau al douăzeci și cincilea, dacă sunt superstițioși, că înainte de a avea opinii sau de a arunca cu gunoi verbal și cu vrăjmășie de la tribune prezidențiale, premieriale sau din platourile de televiziune și microfoanele de radio, au părinți, bunici, copii, frați și surori, precum și o singură viață de apărat, securitatea Republicii Moldova va fi în pericol.
3. „Republica moldovenească nistreană” (Transnistria) nu doarme. Ea are un prieten apropiat, tovarăș de încredere și părtaș în toate la Chișinău. Îl cheamă Igor Dodon. Securitatea Republicii Moldova este în pericol.
4. Vladimir Plahotniuc, președintele Partidului Democrat din Moldova (PDM) și coordonatorul unei coaliții ad-hoc de guvernare care include propriul partid, pe care l-a ridicat prin metode nedemocratice la fracțiune parlamentară de 40 de deputați din 101 de la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, guvernând împreună cu partidul ad-hoc al lui Iurie Leancă, Partidul Popular European din Moldova (PPEM), având la dispoziție o majoritate confortabilă de peste 51 de deputați din 101, precum și controlul politic integral asupra tuturor instituțiilor de forță subordonate Guvernului Republicii Moldova, trebuie încă să demonstreze că nu este prieten cu Igor Dodon. Pentru că securitatea Republicii Moldova este în pericol.
5. Dodon este președintele Republicii Moldova. Republica Moldova are forma de stat numită „republică parlamentară”, iar președintele este considerat de observatorii și analiștii interni și externi o funcție nu chiar atât de importantă precum prim-ministrul. Însă Constituția de factură sovietică, nedemocratică, a Republicii Moldova, adoptată prin vot parlamentar, nu prin referendum, în 1994, îl face pe Igor Dodon comandant suprem al armatei pe timp de pace. În statele democratice, pe timp de pace armata este condusă de șeful Marelui Stat Major, adică un militar în termen, iar șeful statului devine comandant al armatei doar pe timp de război. În statele membre ale UE, acolo unde parcă vrea să ajungă și Republica Moldova. De exemplu, în România. Pentru că Dodon poate da ordine conform Constituției Republicii Moldova Armatei Naționale a Republicii Moldova, securitatea Republicii Moldova este în pericol.
6.Pe data de 24 septembrie, Igor Dodon are referendum, convocat prin decret prezidențial. La acest referendum, pe care speră să-l câștige, Igor Dodon va transnistriza definitiv și irevocabil Republica Moldova. Dacă va câștiga la referendum. Sau dacă va câștiga la referendum după ce Comisia Electorală Centrală și alte instituții ale statului moldovean, controlate de coaliția parlamentară PDM-PPEM și, spun gurile rele (dar acestea de cele mai multe ori cam au dreptate), personal de către domnul politician, fost om de afaceri și trezorier al familiei de afaceri ilegale a dictatorului prorus Voronin, Vladimir Plahotniuc, îi vor permite.
7. Faptul desfășurării referendumului lui Igor Dodon din 24 septembrie va reprezenta testul încrederii cetățenilor moldoveni care nu doresc transnistrizarea Republicii Moldova față de Vladimir Plahotniuc și guvernarea acestuia. Dacă Vladimir Plahotniuc va pica testul, indiferent de toate salturile sale instituționale cu schimbarea unui sistem de vot bun pe un altul suspectabil de jocuri pe sub masă cu Dodon, securitatea Republicii Moldova va fi în pericol.
Eu sunt cetățean al Republicii Moldova, am avut și am pe tot parcursul vieții mele active, adică de la 18 ani, de când am atins majoratul, preocupări civile (didactice și analitice, inclusiv în zona studiilor de securitate, dar nu doar în acest domeniu). La 28 de ani împliniți, pot să spun despre mine că sunt un om mai curând deschis spre comunicare decât închis comunicării, adică suspect din oficiu că ascunde ceva. Însă eu mai sunt ceva. Sunt supus militar în Republica Moldova, stat cu serviciu militar obligatoriu, de la vârsta de 16 ani și, indiferent de faptul menționat anterior, în calitate de civil și cetățean liber îmi doresc de la statul al cărui cetățean sunt și căruia i-am plătit și îi plătesc contribuții fiscale sub formă de taxă pe valoarea adăugată atunci când mă aflu la Chișinău și îmi cumpăr pâine și ceva la pâine, două lucruri, în ordine neprioritizată, adică la un loc, împreună: ca statul moldovean să rămână așa cum e acum, adică netransnistrizat, și ca statul moldovean să-și păstreze siguranța internă și pacea la frontiera necontrolată de est, din proximitatea fluviului Nistru.
Altfel, sănătate și pace bună tuturor cetățenilor Republicii Moldova.
