La această vârstă fragedă a fost lipsit de libertate și Mihai, un moldovean care, în prezent, își ispășește pedeapsa la Penitenciarul nr. 19, de la Rezina. Bărbatul stă în spatele sârmei ghimpate de 13 ani, iar majoritatea rudelor consideră că el se află la muncă peste hotare. Acum deținutul cântă la instrumente muzicale, are prietenă și își dorește câțiva copii. Totuși, crima pe care ar fi săvârșit-o este obstacolul care îl împiedică să-și împlinească visele.
L-am întâlnit pe Mihai în camera pentru rugăciuni a baptiștilor, unde a intrat însoțit de doi supraveghetori. Mic de statură, slab, întunecat la piele, cu chipiu pe cap și cu cearcăne sub ochi, deținutul s-a apropiat de mine, mi-a strâns mâna, însă părea cam sceptic în privința discuției. „Cu ceva timp în urmă, am mai vorbit cu un reporter, i-am povestit toată viața mea, iar el a scris că „acest ucigaș, plin de sânge, încă mai și cântă”. Măi porcule, tu ai citit dosarul meu ca să scrii așa cuvinte?!”, s-a arătat indignat deținutul.
După ce l-am asigurat că nu-i voi scoate cuvintele din context, bărbatul a acceptat să vorbească. „Câteva clipe de iresponsabilitate, mi-au distrus toată viața”, zice dezamăgit Mihai. După aceste cuvinte el m-a asigurat că nu prezintă niciun pericol pentru cei din jur și că dacă ar ajunge la libertate, nu ar mai intra în conflict cu legea. Și supraveghetorii au dat afirmativ din cap, semn că susțin tot ce spune deținutul. Chiar dacă nu prea vrea să-și amintească de infracțiunea pe care a comis-o, tânărul a povestit în linii generale, din ce cauză a ajuns la dubă.
Au strangulat martorii
Această sentință dură bărbatul a primit-o pentru că ar fi săvârșit un dublu omor, împreună cu alți doi amici. Atunci el avea doar 20 de ani. „Eram un copil și nu înțelegeam multe lucruri. Am ieșit cu prietenii la plimbare și ne-am gândit să furăm un automobil, iar în acel moment am fost observați de doi tineri, un băiat și o fată, care treceau prin preajmă. Ulterior aceștia au fost omorâți”, mărturisește acesta fără prea multe amănunte.
Totuși, mai târziu, judecata a stabilit că Mihai nu s-a implicat în omorul băiatului, însă împreună cu ceilalți doi complici ar fi strangulat tânăra. „În instanță am întrebat judecătorul cum am putut să strangulăm tânăra toți trei cu aceeași funie, iar acesta a spus că nimeni nu mi-a dat cuvântul și cu asta s-a terminat totul”, se arată dezamăgit pușcăriașul.
El recunoaște totuși că are partea sa de vină, însă susține că nu merită pedeapsa care i-a fost aplicată.
Și-a făcut valiza, și a plecat în Rusia
Mihai nu a fost prins imediat după ce a săvârșit infracțiunea. A doua zi, fiind speriat și dezorientat, băiatul și-a strâns lucrurile și a luat trenul spre Moscova. Acolo el și-a găsit tatăl pe care nu-l văzuse de ani buni și a reușit să se angajeze la serviciu. „Aveam un lucru bun și primeam un salariu decent. Mi-am cumpărat mașină. Mi-am găsit prietenă și deja ne mutaserăm împreună, iar ea vroia un copil. Eu nu eram gata pentru acest pas pentru că știam că în orice moment ar putea veni după mine și nu vroiam s-o las singură. E foarte greu să trăiești cu așa ceva pe suflet”, povestește deținutul. Între timp, în R. Moldova, poliția i-a prins pe complicii săi, iar unul dintre ei le-a spus polițiștilor unde se află Mihai. Prin urmare, după jumătate de an petrecut în Rusia, tânărul a ajuns acasă pentru a fi judecat.
Deținutul spune că acea „călătorie” i s-a părut cea mai lungă din viață. „Și-au bătut joc de mine tot drumul. Nu-mi dădeau apă și-mi ziceau să mă urinez într-o sticlă și după să beau. Pe lângă asta m-au aninat la bucsir (n. red. cablu de remorcă). După asta a urmat un lucru pe care n-o să-l uit niciodată: unul dintre ei a strigat: „Iura, zavadește (n. red. pornește mașina)”, își amintește cu groază pușcăriașul cum a fost târât în spatele mașinii doar doi metri, pentru ca să-l sperie.
La scurt timp după ce a fost adus în țară, Mihai a primit sentința definitivă – detenție pe viață – și a ajuns la Penitenciarul nr. 19 de la Rezina.
„Mamei îi este rușine să le spună adevărul”
La închisoare moldoveanul a remarcat că i-au rămas alături doar persoanele cele mai apropiate. Mulți prieteni pur și simplu n-au mai ieșit la contact. „Să vă spun sincer, 80 de procente din rudele mele cred că eu sunt la muncă în Spania. Cineva își dă seama unde-s, iar restul mereu o întreabă pe mama când vin acasă. Ei îi este rușine să le spună adevărul. Eu îi zic, păi spune-le unde sunt, că viața trece și aș vrea să comunic cu toți”, subliniază Mihai, care crede că aceștia îl stimează și îl iubesc ca mai înainte.
Deținutul spune că în cei 13 ani petrecuți după gratii nu are nicio încălcare. Ca să nu degradeze, bărbatul citește, cântă la instrumente muzicale și organizează concerte pentru ceilalți pușcăriași.
Pe lângă acestea, recent, pentru prima dată în istoria penitenciarului de la Rezina, Mihai și alți câțiva colegi au participat la un concurs intelectual între deținuți, care s-a desfășurat în Chișinău. „Au câștigat cei de la Pruncul, dar ei au trișat, pentru că știau absolut toate răspunsurile. Noi ne-am clasat pe locul doi și oricum suntem foarte bucuroși”, susține amuzat bărbatul.
„Noi tot vrem să ne întemeiem familii”
Pușcăriașul își dorește ca cei condamnați pe viață în R. Moldova să aibă posibilitatea să se elibereze la o anumită perioadă de timp, la fel ca cei din țările europene. „Noi tot vrem să ne întemeiem familii. Eu am o prietenă care vine în fiecare lună. Imaginați-vă că iubita e la distanță și vi se permite s-o vedeți foarte rar. Cred că acesta este un lucru anormal, un lucru care distruge relația, familia, absolut tot. Eu tot vreau să am 2-3 copii, dar cu aceste restricții este practic imposibil”, se arată dezamăgit Mihai.
Iulia Adam, psiholog în cadrul Departamentului Instituții Penitenciare (DIP), care lucrează și cu cei condamnați pe viață, spune că îl cunoaște foarte bine pe Mihai și are doar vorbe bune la adresa lui. „El este un băiat liniștit, se conformează regulilor, participă la diferite activități culturale, iar asta îl ajută să facă față regimului din închisoare”, subliniază specialista. Psihologul consideră că Mihai nu este o persoană periculoasă și că merită un regim mai blând.
Chiar dacă comportamentul acestui deținut este exemplar, conform legii, dosarul său va putea fi reexaminat abia după 12 ani, când acesta va ajunge la 25 de ani de pușcărie.
„E foarte dureros să fii izolat de restul lumii. Voi cei care sunteți la libertate nu realizați ce înseamnă să stai o zi după gratii. Penitenciarele din fostele republici sovietice nu au ca scop reeducarea condamnaților, aici majoritatea degradează”, a conchis Mihai.
La Penitenciarul nr. 17 de la Rezina, își ispășesc pedeapsa pe viață circa 100 de persoane. Datele de la DIP arată că, în R. Moldova, până în prezent, nici un condamnat pe viață nu a fost eliberat condiționat.
Notă! Prenumele deținutului a fost modificat la solicitarea acestuia.
