Să începem de la Bucureşti cu observarea evenimentelor. Un nechemat de nimeni se repede să dea un titlu bombastic „Cum se drogau geniile: Eminescu îşi injecta morfină, Maiorescu priza cocaină, iar Eliade fuma cannabis. Află drogurile preferate ale clasicilor”. Titlul nu are nicio legătură cu realitatea: Eminescu nu şi-a injectat morfină de plăcere, în realitate a fost tratat de un medic cu injecţii cu morfină. Maiorescu nu priza cocaină ca fotbalistul Mutu – tot un medic îi făcea injecţii cu cocaină pentru calmarea durerilor de dinţi. Aşa era medicina din secolul al XIX-lea. Însă un pumn de noroi în plus sau în minus nu contează pentru ziariştii iresponsabili.
Ajungem la Chişinău, unde comuniştii s-au bulucit să depună flori la monumentul lui Mihai Eminescu. Nu spun că n-ar avea voie – însă miroase prea tare a campanie electorală. Ce şi-au spus strategii comunişti: să nu-l lăsăm pe Chirtoacă singur cu Eminescu, să smulgem şi noi câteva minute de televizor. Mark Tkaciuk a ridicat miza şi a dat şi o declaraţie: în viziunea lui, dacă Eminescu ar fi trăit la Chişinău în zilele noastre, apoi cu siguranţă ar fi votat cu Igor Dodon, că doar e lucru ştiut că Eminescu nu-i suporta pe liberali. Aici încap câteva precizări: liberalii din 1880 împotriva cărora tuna Eminescu erau un fel de comunişti de azi – li se spunea „roşii” şi reprezentau o ideologie străină de popor în acea perioadă (între timp, liberalii au făcut România Mare şi au suferit în temniţele comuniste).
Mergând mai departe, mă întreb ce ar fi avut Eminescu de spus despre comuniştii de la Chişinău? „Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă / Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă” – cam aşa cred că ar fi zis Eminescu despre afacerile comuniştilor. Igor Dodon a spus la monumentul lui Eminescu că „poetul a vorbit despre esenţa ţării şi a poporului nostru”, nu sunt sigur dacă Dodon avea în vedere poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” – ca să fie clară treaba cu esenţa ţării şi a poporului. Eu cred însă că, prin declaraţiile şi manifestările publice de până acum, Igor Dodon şi-a câştigat dreptul la un alt vers eminescian: „Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei”. Nu cred că Eminescu ar fi gândit altfel despre Dodon.
Este ceva pervers în modul în care comuniştii de la Chişinău l-au luat în braţe pe Eminescu. I-au abandonat pe Marx, pe Engels, pe Lenin (pe Stalin bănuiesc că îl venerează în secret, ar fi prea de tot să valseze cu el pe bulevarde) şi s-au agăţat în mare grabă de poetul naţional al românilor. Am mai zis: s-a dat lumea peste cap. Dar vin şi mai zic ceva: eu cred că este invers faţă de ce a spus Mark Tkaciuk. Eu cred că Eminescu ar fi votat cu Chirtoacă.
