De la acest sens a provenit cuvântul băieş, însemnând „lucrător, muncitor într-o mină”, „miner”. De la cuvântul baie, cu sensul primar de „scăldat, îmbăiere”, „cadă, vas special de îmbăiat”; feredeu – local public pentru făcut baie, de asemenea s-a format cuvântul băieş, cu sensul „lucrător care serveşte la o baie publică” (rus. банщик). Astfel, cuvântul băieş are două sensuri de la care a putut proveni numele Băieşu, ambele sensuri indicând o îndeletnicire, o ocupaţie. În documentele moldoveneşti şi în cele basarabene, numele Băieşu nu este atestat. Dar, la 1499, într-un document moldovenesc, este atestat numele Băeşescul: Oană Băeşescul din Băeşeşti, dovadă că în acea perioadă deja a existat numele Băeşu (în forma veche, fără -ie), de la care s-a format numirea localităţii Băeşeşti, iar de la aceasta numele Băeşescul.
Azi, în republică, sunt înregistrate numele: Băeşu – o persoană, Băieşu – 47 de persoane, şi de la acestea o serie de forme denaturate: Baeşu – 196 de persoane, Baieşu – patru persoane, Baeş – 228, Baieş – 34, Boeş – 11, Boeşu – 19, Boieş – trei, Boieşu – 14 persoane.
Iată ce înseamnă că numele noastre au fost scrise de persoane străine, care nu ne cunoşteau limba, în general, necărturare şi rău intenţionate.
