Cârtac provine de la verbul a cârti cu sensul „a-şi exprima mereu nemulţumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absenţa celui în cauză)”, adică „a se plânge” „a critica”. Suf. -ac formează calificative care indică posesorul unei calităţi prin excelenţă. De ex., de la verbul a bâzâi, cu sens familiar „a cicăli, a sâcâi, a bârfi”, cu suf. -ac, s-a format bâzâiac; de la verbul a se buimăci, cu suf.
-ac s-a format buimac, cu sensul „ameţit, zăpăcit, năuc”. Tot aşa şi de la a cârti, cu suf. -ac, s-a format cârtac, cu sensul „cel ce mereu cârteşte, îşi exprimă nemulţumirea, critică”. Prin intermediul poreclelor acestea au devenit nume de familie: Bâzâiac, Buimac, Cârtac. Printr-o pronunţie degajată, adică fără efort, fiindcă e mai uşor de pronunţat o decât â, a apărut varianta Cortac, de asemenea devenită nume de familie. Ambele variante sunt atestate documentar. La 1774, în satul Onişcani, sunt atestaţi: Dănilă Cârtac, birnic şi Ioniţă Cortac ruptaş. Alte atestări documentare nu se întâlnesc.
Azi, în republică, numele Cortac este purtat de 451 de persoane. Numele Cârtac nu s-a păstrat, nu este atestat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
