În limba ucraineană, de la adjectivul bilij (бiлий) „alb, bălan, blond”, s-a format o serie de nume de persoane, care iniţial indicau culoarea părului şi a pielii: Bilij, prin sufixare dând naştere multor forme derivate cu multiple nuanţe de sens, în special dezmierdător: Bílic, Biléţ, Bilák; Bileák, Bilán, Biláş, Biléi, Biléţchi etc. O bună parte din numele acestea a pătruns în limba română, fiind atestate documentar din sec. al XV-lea. În documentele moldoveneşti sunt atestate numele: Ştefan Bilii (1488), Bilic din Hârlău (1490), Biléş, boier, pârcălab de Orhei (1478), Bileác, prisaca lui în satul Izbişceni pe Răut (1453), Bilan, stăpân în Holohoreni, ţin. Hotin (1573), Bilan din ţin. Lăpuşna (1610), Bileca (Bilica), aprod, restituie lui Ghenghea, mare logofăt, parte din satul Parcova pe Ciuhur (1615), Biláş, popa din Ştefăneşti, martor la Ostopceani pe Prut (1607) etc. Conform graiului moldovenesc, prin palatalizare (trecerea lui b în ghi: albină – alghină, bine – ghini, bivol – ghivol), şi unele nume au fost scrise cu ghi, fenomen atestat documentar: Bilău (Ghilău), vornic mare (1572-1579); Toader Ghilan din Holercani (1774). De la o persoană cu numele Bilica, întemeietor sau stăpân într-o anumită perioadă, a apărut numirea satului Biliceni: Bilicenii Vechi şi Bilicenii Noi, r-nul Sângerei. De la o altă persoană, cu numele Ghilica (Bilica – Ghilica), a apărut numirea satului Ghiliceni, r-nul Teleneşti. Astfel, şi alte nume din această serie au căpătat forme moldoveneşti: Biláş – Ghiláş, Biléţchi – Ghileţchi. Azi, aceste forme circulă în paralel, dar cele moldoveneşti sunt mai numeroase. Cu numele Bilan sunt înscrise 46 de persoane, cu numele Ghilan – 369 de peroane. Cu numele Biláş sunt înscrise 20 de persoane, cu numele Ghiláş – 273 de persoane. Cu numele Ghileţchi sunt înscrise 404 persoane.
În confirmarea celor relatate e necesar să mai spunem că verbul ucrainesc biliti „a înălbi”
a intrat în româna literară cu forma a bili (Spălând şi bilindú cămeşi – Dosoftei). Pentru Transilvania şi Moldova este specifică forma regională a ghili cu sensul „a înălbi o pânză prin muierea în apă şi întinderea repetată la soare” (Fete ghileau pânză – Creangă). De la a ghili au derivat verbele reflexive a se ghili, a se ghilosi cu sensul „a se spăla mult cu săpun”. Cel care se ghilea, se ghilosea a fost poreclit ghiluţă, poreclă devenită apoi nume de familie, atestat documentar: Ghiluţă din Mărcăuţi (1723) şi acelaşi: Pavel Ghiluţă din Mărcăuţi (1780).
Azi, în republică, numele corect Ghiluţă este purtat de patru persoane, iar cu forma incorectă Ghiluţa sunt înscrise 64 de persoane.
Maria Cosniceanu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
