Dicționar de nume: MOVILĂ

Despre apariţia numelui Movilă găsim la cronicarul Ion Neculce în „O samă de cuvinte”, care, după cum scrie autorul, sunt auzite din om în om, de la oameni bătrâni. În „Predoslovie” cronicarul spune: „…pentru neamul Movileştilor, şi cum li s-a numit acest nume, dintru Ştefan-vodă cel Bun, Moghila, nu-i basnă”, adică nu-i basm, ci s-a întâmplat cu adevărat. Şi anume: Într-o luptă cu ungurii a căzut calul lui Ştefan-Vodă (Ştefan cel Mare). Atunci Purice aprodul i-a dat calul său, dar fiindcă Ştefan-Vodă era mic de statură şi nu putea încăleca, Purice i-a zis: „Doamne, eu mă voi face o moviliţă şi vino de te sui pe mine şi încalecă”. Domnitorul a acceptat, a încălecat şi i-a promis că, dacă vor scăpa cu zile din luptă, îi va schimba numele din Purice în Movilă. După luptă, Domnitorul s-a ţinut de cuvânt şi l-a făcut pe Purice boier, armaş mare. Cronicarul conchide că din acel Purice aprodul s-a tras neamul Movileştilor, din care au ajuns şi domnitori.

Acest episod este descris şi de Costache Negruzzi în poemul epic „Aprodul Purice”, care se termină cu aprecierea şi răsplata primită de Purice de la Ştefan-Vodă: „Purice! Cunosc bravura, laud bărbăţia ta;/ Te-ai purtat cu bărbăţie şi eu sînt îndatorat/ Să-mi împlinesc juruinţa ce la război ţ-am fost dat./ Deci de acum înainte Movilă te vei numi,/ Ca numele tău cu slavă să se poată pomeni./ Iar fiindcă tu ieri calul mi l-ai fost dat împrumut,/ Îţi dau 5 moşii cu sate în a Sorocii ţinut,/ Ca să ştii şi cît preţ are în ochi-mi un bun ostaş,/ Te înalţ spre răsplătire la rangul de vel-armaş”.

Autorul C. Negruzzi încheie poemul:
„Neamul lui Movilă-armaşul multă vreme-a fost vestit
Şi pe tronul României mulţi domni din el au stătut,
Dar din multele prefaceri, ce prin ţară au venit,
De abia acum mai este între nobili cunoscut”.

Documentele istorice atestă dinastia de boieri din sec. al XVII-lea din care au provenit domnitorii Moldovei cu numele Movilă. Cercetătorii relatează că domnii din această dinastie îşi semnau numele „Movilă”, iar diecii, pisarii, care de obicei slavizau numele, scriau „Moghila”, „Mohila”. Documentele atestă faptul că de la Ion, Ioan, Moghilă, Mohila, Movilă, mare logofăt (1545-1563) a pornit dinastia Movilenilor, fiii lui fiind Ieremia Movilă, domn al Moldovei (1595-1606), Simion Movilă, domn al Ţării Româneşti (1600-1602) şi al Moldovei (1606-1607), fiii lui Ieremia Movilă Constantin Movilă, domn al Moldovei (1607-1611) şi Alexandru Movilă, domn al Moldovei (1615-1616), precum şi fratele lui Ieremia Movilă Gheorghe Movilă, mitropolit al Moldovei (1588-1605), şi fiul lui Simion Movilă Petru Movilă (1596-1646), teolog şi om de cultură, mitropolit al Kievului. În documentele moldoveneşti mai sunt atestaţi şi alţi câţiva demnitari cu numele Movilă: Movilă şi Moviliţă, vătav mare, la 1587, martor pentru Hănăsăni, la 1606, 1609; Movilă, diac (1577), Movilă, fost pârcălab (1602), Maria Moviloaia – Maria Movilă, mama lui Ieremia Movilă. În sec. al XVIII-lea, la 1774, în ţin. Orhei-Lăpuşna, sunt atestaţi: Ioniţă Movilă, în satul Gangura, Antohi Movilă, călăraş sărdăresc, în satul Jora de Sus, precum şi Vârlan Movileanu, în satul Lozova, şi Niţă Movileanu, în Budeşti. Într-un document de la 1803 se vorbeşte de urmaşii lui Mihalcea Hâncul care s-au jeluit asupra unor persoane ce se numeau că se trag din Mihalcea Hâncul şi stăpâneau moşia Hânceşti, ţin. Lăpuşna, lipindu-i şi numirea Movileni. Într-un document de la 1807 printre moşiile stăpânite de pitarul Grigore Săpoteanul este numită şi „Movilenii din gios de Chişinău”.

Azi, în republică, cu numele Movilă sunt înscrise 760 de persoane, cu forma Movila – 635 de persoane, cu forma Mohila – 10 şi cu numele Movileanu – 809 persoane.

Maria Cosniceanu, doctor în filologie